Și totuși #SePoate

8
1904

Ați citit articolul de ieri? Dacă da, înseamnă că acum așteptați o continuare. Pornim pe drumul amintirilor 🙂

Vă spuneam că părinții mei m-au anunțat la cea de-a 14-a aniversare că nu își permit să-mi organizeze nici măcar o mică petrecere în familie, darămite o petrecere cu colegele de școală. Deși am înțeles situația, nu am acceptat că nu se poate. Trebuia să existe o soluție.

Ziua mea este pe 7 iulie, fix în perioada în care se coc cireșii. Iar bunicii mei aveau pe vremea aceea în grădină cel mai frumos și mai mare cireș pe care l-am văzut vreodată. Soiul „pietros”, mi s-a spus de când eram mică și nu aveam voie să mă cațăr în el. Ba chiar și „inimă de porumbel” i se spunea. Și tocmai cireșul acesta a fost cel care mi-a dat aripi.

Am stat 4 zile cocoțată în el să-l culeg. Coșuri și coșuri de cireșe ca-n anul acela n-am mai cules vreodată. Pentru că în mintea mea încolțise un plan. Am stat de vorbă cu mama și am stabilit că dacă eu reușesc să cumpăr toate ingredientele necesare pentru mica petrecere pe care o plănuiam, îmi pot sărbători ziua așa cum vreau. Voiam celebrul ei tort diplomat, sucuri și gustări.

Ce-am făcut cu cireșele culese? Am coborât cu ele în coș fix în fața blocului, chiar în stația de autobuz, înarmată cu pungi și un cântar de bucătărie și…le-am vândut vecinilor și celor care așteptau autobuzul. Știu că nu m-ați crede acum, dar am fost un copil extrem de rușinos și cu un simț accentuat al ridicolului. Să cobor în fața blocului, să mă vadă tipul de la 2, pe care aveam un mega-crush, că vând cireșe ambulant a fost probabil cel mai greu lucru pe care-l făcusem în viața mea. Nu mă întrebați cu cât sau câți bani am reușit să strâng. Suficient cât să cumpăr tot necesarul pentru petrecere.

Am avut cel mai mare și mai colorat tort diplomat, pentru că mama a făcut ceva ce nu făcuse până atunci – a colorat frișca cu care l-a decorat. Am avut sucuri și gustări și am putut să-mi invit colegele acasă, să-mi sărbătoresc ziua de naștere.

Nu sunt 100% sigură că acesta a fost momentul în care am realizat că atunci când vrei cu adevărat ceva există o soluție, dar cert este că acum sunt perfect conștientă de asta. Și întotdeauna #SePoate, important este să nu renunți la planurile și la visele tale. Am fost asociată la un moment dat cu un mastif, pentru că nu dau drumul atunci când „mușc”. Nu sunt dispusă să renunț la lucrurile cu adevărat importante pentru mine, chiar dacă trebuie să-mi împing limitele mai departe.

De ce am scris despre această întâmplare? Pentru că astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Andrei și dacă nu știați, este cel mai folosit nume masculin în România. Iar Țara lui Andrei merită cei mai frumoși, inspirați și puși pe fapte mari oameni. Voi toți faceți parte din Țara lui Andrei și împreună putem demonstra că #SePoate

Este o campanie inspirațională, în care veți afla prin câte momente dificile au trecut alte persoane și cum au reușit să le depășească.  E timpul să ne depășim cu toții temerile, să facem momentele de cumpără să devină începuturi de poveste și să facem visele să se împlinească.

Urmăriți campania #SePoate în media și în online, veți avea ocazia ca în cadrul Atelierelor de Inspirație, ce vor avea loc la începutul lui decembrie, să auziți live poveștile invitaților din Țara lui Andrei și să vă răspundă live la întrebări.

Am scris cu un nod în gât povestea asta, și nu pentru că ar fi una tristă, din contră. Dar e ceva să-ți aduci aminte cum ai transformat un NU se poate într-un #SePoate curat, de povestit și altora. Voi aveți astfel de povești? Mi-ar plăcea să le aflu, inspirați-ne!

8 COMENTARII

  1. Felicitari pentru initiativa..eu nu imi amintesc nici un Ba se poate din copilarie..Nimic din ce mi se parea mie de importanta capitala nu se putea materializa. Ma refer la mici mofturi de copil, nu la lucruri esentiale.Ai mei il luau pe NU in brate si nu ii puteam convinge cu nimic. Acum insa, ca adult, le fac pe toate dindoaselea, daca asta imi doresc intr-un anumit moment, doar pentru ca nu vreau ca viata mea sa fie asa cum se cade si asa cum trebuie in viziunea celor din jur. Mai am de lucru la acect capitol, desigur, insa am constiinta clara ca daca imi refuz azi ceva, maine altceva, intr-o buna zi voi renunta definitiv la mine de dragul altora, traind cu regrete sicu vise neimplinite.
    Te pup, Jules, esti o frumoasa!

  2. eu aveam 14 ani cand am devenit reprezentant avon, inscriind-o pe mama, si 3 ani m-am ocupat de asta. a fost o experienta atat de pozitiva, mi-o amintesc cu mare drag. ramaneam in fiecare luna cu 1 milion, iar perioada aia alocatia era 200.000 de lei vechi. vara lucram la un chiosc de dulciuri si inghetata in piata, asa mi-am cumparat primul meu telefon, in 2001. eram clasa a 10a.
    faceam figuratie la teatru in liceu, impreuna cu mai multi colegi de clasa, eram platiti ok, si toate astea nu ma impiedicau sa fiu olimpica si sa intru in fiecare an in centrele de excelenta la romana si franceza, unde dadeam examen in fiecare an si eram selectati 10 elevi din judet si tineam cursuri sambata.
    cred ca asa mi-am dezvoltat spiritul de antreprenor, cativa ani dupa, plecand dintr-un sistem de stat, si punandu-ma pe picioare.
    e foarte important ca tinerii sa invete ca se poate, se cere un efort , dar satisfactiile sunt pe masura!

  3. Draga mea, chiar te banuiam ca ai facut ceva ghidusii si daaaaa, pari genul de femeie care nu se lasa. 🙂 Te felicit pentru poveste, mi-a adus aminte de copilarie. Am vandut si eu struguri (cam tot in stilul tau). :))

  4. Eu am sesizat reclama la televizor dar ma crezi ca nu retinusem despre ce e vorba? Citind ce ai scris mai sus am asociat automat cu ceea ce auzisem la TV insa nu reuseam sa-mi dau seama la ce se refera campania. Am aflat acum de la tine si recunosc ca pare tare interesant.

  5. postul tau mi=a adus aminte de mine. in vacanta de la 14 spre 15 ani m-am angajat ziliera la o fabrica de conserve si am lucrat 3 luni in schimburi zi/noapte si la sfarsit am reusit sa-mi iau mult visatul epilator de la Braun. chiar daca mama mi-a facut capul calendar ca e o prostie si ca ar fi trebuit sa dau banii pe altceva….rechizite,haine. a fost una dintre reusitele mele care mi-au dovedit ca pot sa reusesc daca incerc!

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.