Angelina Jolie și dubla mastectomie. O soluție?

23
2261

Să scriu, să nu scriu? Să aduc în discuție mastectomia ca „tratament” de prevenție al cancerului la sân sau nu? Uite că am decis să scriu despre asta, după ce am citit articolul Angelinei în New York Times.

Sursă

Subiectul cancerului de sân l-am mai tratat când v-am povestit despre clinica Donna, specializată în diagnosticarea și tratarea cancerului la sân. Mesajul pe care-l scriam atunci pe tricoul pus la dispoziție era: „Rămâi feminină, păstrează-ți sânii”. Și uite că acum mă întreb dacă mesajul meu e cel corect.

Am citit de-a fir a păr spusele Angelinei și încerc să înțeleg de ce a luat decizia asta, de a-și îndepărta sânii, ce prezentau risc genetic crescut de cancer (87%!). A vrut să se asigure că familia ei nu o va pierde, așa cum și-a pierdut ea mama, la doar 56 de ani, după aproape 10 ani de luptă cu boala.

Lucidă și fără să am copii încă, încerc să înțeleg decizia și ca femeie. Și acum, chiar în momentul ăsta, sunt convinsă că aș lua aceeași decizie, dacă m-aș afla într-o situație asemănătoare. Aș încerca să retez posibilitatea răului de la rădăcină, înainte să aibă ocazia să crească.

Medicina s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani și există un test de predispoziție genetică (test pentru gena BRCA) ce se poate face, pentru a afla șansele pe care o femeie le are de a dezvolta cancer mamar și ovarian. Angelina avea șanse mari de tot din ce s-a confesat, m-ar fi speriat și pe mine. Analiza este scumpă – 3.000 de dolari. Nici nu vreau să-mi imaginez ce înseamnă banii ăștia în România.

Dar important este că analiza aceasta există și probabil în anii următori, pe măsură ce medicina avansează, ne vom putea bucura și de tarife mai mici. Angelina Jolie a optat pentru o procedură nouă în reconstrucția sânilor, una care începe chiar în momentul mastectomiei. Întreaga procedură – de eliminare și reconstrucție – a durat 3 luni și dacă citiți articolul-mărturisire aflați câte ceva din ceea ce a însemnat.

Multe femei nu știu că există posibilitatea de reconstrucție a sânilor chiar în momentul mastectomiei și că nu trebuie să treacă prin tot ceea ce înseamnă din punct de vedere estetic (și psihic) pierderea sânilor. Da, e costisitor, dar … cheltuim destul de mulți bani anual pe haine, cosmetice și alte dichisuri. Un efort financiar pe planul ăsta nu mi se pare atât de greu, nu când vine vorba de viață și calitatea ei.

A făcut bine, a făcut rău? Sunt voci care spun că nu e normal să elimini ceva ce nu e „stricat”, dar…luând drept exemplu povestea cu drobul de sare parcă lucrurile se schimbă. Să trăiești în amenințarea unei boli cumplite pentru tot restul vieții, cu frica de a se declanșa oricând și să acționezi abia atunci sau… elimini drobul de sare? Asta e întrebarea.

Sunt genul care încearcă mereu să caute substratul problemei, pentru a înțelege, înainte de a emite o judecată. Și fac tot posibilul să nu judec deciziile altora, chiar dacă nu sunt de acord cu ele. Așa sunt eu croită. Soțul meu (trecut prin transplant renal) nu poate înțelege decizia Angelinei.

Voi ce părere aveți? Chiar aș vrea să discutăm subiectul ăsta, vreau să vă știu părerea.

23 COMENTARII

  1. Eu cred ca a luat o decizie grea, dar inteleapta. In plus, a dat dovada ca se gandeste la ai ei si la cum ar reactiona daca s-ar fi imbolnavit. Cred ca e chiar mai greu pentru ea, avand in vedere ca e o vedeta atat de mediatizata si presa va sta sigur cu „ochii” pe ea cand va purta urmatorul decolteu.
    Cu siguranta ca vor fi si critici, mereu sunt, insa consider ca nu e treaba nimanui sa judece, asa cum ai spus si tu. E viata ei, daca s-ar fi imbolnavit, niciunul dintre cei care o judeca acum nu ar fi facut vreo diferenta. Inteleg sa comentezi o tinuta, o atitudine, un rol, insa in niciun caz nu ii inteleg pe cei care se avanta sa emita teorii cand vine vorba de lucruri serioase care tin de viata cuiva.

  2. Eu nu stiu sa zic ce as face fara sa fiu in situatia ei, dar, probabil, as reactiona la fel. Cred ca m-as considera un om de nimic sa stiu ca am asteptat sa ma clasez in alea 13 procente care nu dadeau cancer. Pana la urma femeia are 6 copii, nu mai zic de cariera si sot…. CUm sa lasi totul balta si te culci pe o ureche ca, deh, mai exista 13% sanse sa fac cancer!? Angelina a dat dovada de iubire fata de familia ei si fata de corpul ei. Sunt convinsa ca nu i-a fost usor sa renunte la sanii ei naturali, dar sunt mai convinsa ca dorinta de a indeparta cancerul a fost mai mare! 🙂

  3. Daca as avea puterea sa fac asta, cred ca as fi facut la fel, indiferent de ce spun oamenii, 87% este un procent maricel. Cand spun oamenii nu ma refer la familie. Sunt sigura ca a fost o lupta grea. Sa spunem eu as fi pregatita sa fac operatia, oare familia mea m-ar sustine? Si ce as face daca nu ? Greu, foarte greu.
    Nu, nu judecam, fiecare are lectia si drumul lui, fiecare om este unic. Ea este cea care si-a pierdut mama la 56 de ani, nu cei ce o judeca ulterior pentru operatie.
    Ca parere subiectiva cred ca a facut bine si deloc egoist. Ca sa nu mai vorbim de puterea pe care trebuie sa o dezvolti, ca sa faci asta, ca femeie.

  4. hmmm…eu am avut socul asta cand am citit ca si-a facut masectomie Cristina Applegate…dar m-am gandit atunci bine si-am ajuns la concluzia ca e un lucru necesar , dar trebuie atata curaj !!! nu stiu daca as avea la fel de mult daca as afla de riscul asta 🙁 ( dar nu cred ca o sa aflu vreodata ) Cat despre Angelina…cred ca e infiorator sa stai atata vreme langa mama ta, sa vezi prin ce chinuri trece , sa o vezi cum moare , iar ca apoi sa afli ca si tu te expui unui risc fff mare sa treci prin aceasta situatie… In orice caz…dupa 2 nasteri prin care a trecut…slabiri repetate..ma gandesc ca sanii ei nu mai aratau chiar cum ii vedeam noi prin filme odata..poate se gandea deja sa-si puna implanturi…asa ca probabil ca decizia a luat-o mai usor , stiind ca oricum va face reconstructie .Din cate am inteles rezultatul este ff bun….iar …daca nici ei nu-si permit …atunci cine !?! Da, cred ca a luat o decizie buna…decat sa te macini mereu ..sa faci mii de analize…sa stai cu frica-n san …si ma bucur c-a spus lumii intregi ! E un exemplu! cea mai importanta e sanatatea, clar !

  5. Nu stiu daca e normal ce a facut, insa eu o admir; vrea sa-si creasca copiii si sa-si cunoasca nepotii asa cum mama ei a reusit doar cu unul din cei 6:( O admir pentru pasul asta foarte important; nu orice femeie ar face asa ceva, mai ales una de talia ei (vedeta/persoana publica/actrita/un idol pentru altele..etc).
    Eu nu stiu daca as fi facut asta in locul ei si nici nu vreau sa ma gandesc, sincer.

  6. Aici nu este vorba despre ceea ce crede lumea, in momentul in care iei o decizie, nu-ti mai pasa.
    Sper sa fiu coerenta in ceea ce vreau sa exprim, si sa ma fac inteleasa.
    Chiar de dimineata am aflat de la colegii de birou despre stirea asta. Nu am digerat-o prea bine, in sensul ca nu-mi venea a crede si DEZAPROB in totalitate algoritmul de gandire care te conduce, in final, la decizia radicala despre care vorbim. A se intelege ca nu judec; desigur, fiecare are convingeri proprii, sunt constienta ca hotararea finala nu a fost luata pripit, ci in urma transarii problemei pe toate partile.
    Insa, in opinia mea, aceasta alegere desi in aparenta dovedeste marinimie si grija pentru sanatate, familie, etc, este, de fapt, o reflectare a unui caracter slab, care prefera sa nu lupte si sa nu isi asume riscuri.
    Nu mi se pare normal sa te ciuntesti ( chiar daca inteleg ca reconstructia incepe chiar in momentul mastectomiei) cand inca esti intreaga, eu cu siguranta mi-as fi asumat riscul acela de 13% pericol de a face cancer, incercand sa tratez/previn pe alte cai, gen o alimentatie naturala si alte lucruri pentru care, cu siguranta existau resurse.
    Iar in privinta drobului de sare, ce te faci daca acesta se orienteaza in alta directie?! Ce se va intampla daca Angelina, dupa ce renunta la o parte a corpului, se trezeste cu un alt fel de cancer care ataca alte organe?
    Sunt de parere ca nu trebuie sa maniem natura, niciodata nu se stie ce ne rezerva viitorul!

    • Amalia, din pacate, cu un stil de viata sanatos nu putem indeparta gena cancerului. In cel mai bun caz, intarziem aparitia lui. ADN-ul si ARN-ul nu pot fi programate in niciun, nici de dieta si nici de bisturiu sau injectii. Daca ai in bagajul genetic si gena cancerului, pai cu ea te nasti si cu ea mor, nu dispare. Exista doar cazuri in care e activa si ccazuri in care nu.

      • Cosmina, din cate am inteles de la persoane avizate, se pare ca aceasta boala inspaimantatoare, cancerul, nu are de-a face cu bagajul genetic.
        „Studiul China” este o carte relevanta in acest sens, chiar o sa mi-o command, sunt interesata de multe aspecte , mai ales de cele care-mi sunt neclare.
        Asadar, nu cred ca exista o gena a cancerului.
        Sa nu intelegem gresit: Angelina a facut o comparatie cu mama ei, pe care a pierdut-o timpuriu, asta neavand nicio legatura cu faptul ca in urma testului, i s-a spus ca 87% este posibil sa dezvolte cancer de san.

        • well…. exista studiu inregistrat conform caruia cancerul mamar si ovarian se transmit genetic. Eu am vazut copie legalizata a acestui studiu la Anca Streinu-Cercel in birou acum 1 an. Ca e eronat sau nu, e pana la urma ceva recunoscut in lumea intreaga. Pe google acadameic e foarte posibil sa gasesti multe documente oficiale legate de boli si studii

    • Sunt de acord cu Amalia! E bine sa ai grija de tine, dar nu cred ca mutilarea este o optiune! Daca face in alta parte cancer? Tai si mana si piciorul si abdomenul si tot?

      • Accept poziția asta fără probleme, înțeleg reacția.
        Dar sunt totuși diferențe între o mână și un sân. Pierderea unei mâini afectează modul în care ți se desfășoară viața, pierderea unui sân o afectează însă în aceeași măsură?
        E și ăsta un aspect de luat în calcul, zic.
        Și mie mi s-a recomandat, încă de la 16 ani, scoaterea apendicelui, pentru că prezenta risc cronic de inflamare. Am decis atunci să nu o fac. La 25 de ani, când am umblat în 3 spitale diferite cu un apendice inflamat și care aproape a dat în peritonită (pentru că nu îl găseau și mă considerau ipohondră) mi-am adus aminte de ceea ce-mi spuseseră medicii la 16 ani. Am trecut cu bine peste operație, trăiesc, e totul ok. Dar a fost la limită, încă câteva ore și poate astăzi nu aș fi fost aici, pentru o procedură banală în aparență.

      • Lorena, pai si femeile care-si extirpa un san si nu au bani de reconstructie pt ca reconstructia in romania nu e gratuita, tot se mutileaza pt ca au un nodul?! Pt. ca si la ele exista posibilitatea de a extirpa doar nodulul, insa nimeni nu garanteaza ca tesutul nu e afectat.
        Pana la urma nimeni nu stie daca Angelina a avut tesuturile acfectate sau nu sau de ce a luat decizia. Noi stim doar ce vrea ea sa ne spuna si asa va ramane. Cred ca e prea intim si prea personal sa povesteasca cineva de ce ar lua o astfel de decizie.

        • Angelina spune că riscul foarte crescut a determinat-o să ia decizia. Și acum rămâne cu risc, dar de sub 5% față de 87%, ceea ce este o diferență enormă.
          Merită citită confesiunea ei, explică zic eu destul de bine mecanismul deciziei personale.

          Eu înțeleg că o astfel de problemă este intimă, dar cred că poveștile personale ale celor care au trecut prin asta ar ajuta mult femeile care nu sunt îndeajuns de informate sau nu dau atenție medicilor din diverse considerente. Dar puține au curajul să se expună.

  7. Am sa fiu sincera si am sa-ti spun ca ieri cand a venit prietena mea la birou si mi-a spus vestea (ea tocmai citise despre subiectul asta) mi s-a parut ceva extrem de deplasat. Prima reactia a fost sa cred ca e inca un lucru excentric facut de o vedeta de peste ocean din diverse motive. Apoi am citit mai mult pe tema asta, am citi ce a declarat ea si am inceput sa inteleg si sa-mi para rau ca am judecat pripit. Ma gandeam ca trebuie sa ai incredere oarba in medici ca sa poti sa recurgi la o asemenea procedura. Dar acum o inteleg…o inteleg perfect. Dupa ce ti-ai vazut mama suferind de asa boala si ai pierdut-o la final cred ca vezi lucrurile un pic altfel. In plus avand si copii si simtind responsabilitatea lor mi se pare o dovada de curaj sa poti sa iei o asa decizie.

    PS: vorbind astazi cu aceeasi prietena am aflat ca acest test de depistare a mutatiei respectivei gene (parca pentru asta era testul) se face si la noi in 2 clinici private si ar costa in jur de 2000-3000 de lei. Nu bag mana in foc ca informatia e reala insa daca ar fi asa ar fi cat de cat ok.

    • O să încep să mă interesez și eu de testul ăsta, să văd ce aflu. Posibil ca prețurile să fie diferite în funcție de țară. Sistemul sanitar american e…foarte dificil, ca să nu zic altfel. Testele astea se fac gratuit în Marea Britanie, acoperite de sistemul național de asigurări de sănătate, la fel și reconstrucția mamară după mastectomie. E renumit sistemul lor sanitar, pentru grija pe care o oferă cetățenilor.

      • Wow jos palaria pentru sistemul din UK. Eu am un abonament de la serviciu la o clinica privata (deci cineva plateste lunar niste bani acolo) si cu toate astea sunt refuzata daca vreau sa-mi fac niste controale de rutina. Spre exemplu vreau sa imi fac o ecografie abdominala, pentru ca nu mi-am facut una niciodata, si deja ma gandesc ce sa inventez cand merg la medicul generalist ca sa o conving sa-mi dea recomandare pentru ecografie. Prietenei mele i s-au refuzat si analizele de sange sub pretextul ca ei trateaza simpome si daca nu ai simptome…. Asta e, sa ne traiasca! Sau mai exact Doamne ajuta sa reusim sa traim noi cu asa medici.

  8. Jules, am citit si eu confesiunea Angelinei, insa nu stiu de ce am retineri in a lua totul ca atare. Cred ca ar trebui sa citim putin si printre randuri.
    Toata mediatizarea asta si „sinceritatea” ei pare a fi cusuta cu ceva ata alba. Poate sunt eu prea suspicioasa, insa nu crezi ca e posibil ca in baza unei intelegeri/contract foarte profitabil sa fi fost de acord sa prezinte in felul asta situatia ei, pentru a determina, indirect oarecum, alte femei care se afla in aceeasi situatie, sa ia mult mai usor decizia pe care a luat-o ea?
    Nu stiu, este posibil sa gresesc…oricum, riscul exista chiar daca este de sub 5%, dar pana la urma conteaza ca ceea ce faci sa iti creeze comfort psihic, iar Angelinei se pare ca mastectomia i-a adus liniste si a scapat-o de (unele) griji.

  9. Eu prima data cand am citit stirea am zis ca nu am citit bine. Chiar mi se pare ceva groaznic.Eu am oroare de tot ce inseamna chirurgie, o consider un rau necesar….am apelat la asa ceva doar cand a trebuit sa nasc si pentru ca nu am avut conditii de nastere naturala, am nascut cu cezariana. Dar admir chirurgii care aduc sanatatea inapoi oamenilor, care stiu sa scoata ce e rau. Pe Angelina Jolie nu o inteleg, avea si o sansa de peste 10% sa nu aibe nimic. Pana la urma daca ar fi fost nevoie de ce a facut ea, facea atunci cand identifica aparitia bolii, daca era cazul. Dar, un om care are in spate o mica industrie, ia niste decizii pe niste considerente si cred ca decizia ei nu a fost luata peste noapte. E pana la urma o mutilare pe care ti-o asumi cu speranta ca vei prelungi viata ta. Eu as fi luat in calcul si pericolul in sine al operatiilor…E greu, e greu si de neinteles, nu as vrea ca ce a facut ea sa fie un model pentru femeile din ziua de azi. Eu incerc sa renunt la modul de a gandi „sa pun raul inainte”…dar daca pun binele inainte??? stiti ca mintea noastra lucreaza miraculos si atunci de ce sa nu ii dai un scenariu bun?

    • Are 6 copii de crescut, ia în calcul și aspectul ăsta. Mie 10% șanse să fii sănătos tun nu-mi sună prea optimist, dar asta sunt eu. Iar boala o dată declanșată are șanse de complicații. Și un apendice inflamat te poate omorî, dacă nu-l descoperi la timp – și asta o zic din experiența personală, am avut noroc cu carul acum 5 ani.

  10. Prietena fratelui meu este bolnava de limfon in stdiu terminal..nu stiu daca voi fi judecata, insa eu, daca ai fi suspecta de cancer mamar, as prefera sa tai raul de la radacina, fara sa ma chinui si sa ma vada ai mei in acele stari pe care le implica si chimioterpaia si radioterapia.Nici un medic nu imi poate garanta faptul ca nu va reveni.

    Faptul ca isi taie sanii, nu inseamna ca inceteaza a mai fi om sau femeie.Este doar incompleta, insa nu este un lucru permanent.Prefer sa raman cu cicatricile unei lupte de acest gen si sanatoasa decat sa fiu tarata intr-un abis al durerii si al suferintei persoanelor din jurul meu…
    Si aici imi vine in minte intrebarea: e mai bine sa tratezi sau sa previi?

  11. Celor ce privesc cele 13% sanse de a nu face cancer mamar ca o scapare le pot da doar un sfat sa se informeze mai amanuntit despre ceea ce inseamna in medicina 13% sanse. Este ceva infim .. Ma rog, sa nu treceti niciodata printr-o situatie asemanatoare, atunci ati intelege perfect.
    Este o luptatoare, tocmai pentru ca a stiut cand este cazul sa ia o asemenea masura extrema cu atata luciditate, nu a renuntat, renunta daca stia ca are 87% sanse sa dezvolte cancerul si se culca pe o ureche, ca lasa, om vedea 🙂
    Nu mai judecati fara sa aveti o privire de ansamblu.
    Cancerul mamar/ ovarian/ de colon se trasmite genetic! Oricat incercam cu alimentatie sa prevenim, sa incercam sa traim sanatos, informatia codificata in gene nu se poate schimba momentan.
    Tot respectul meu si pentru Brad, nu toti barbatii pot intelege si sustine o asemenea decizie.

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.