În căutarea zâmbetului pierdut – proiect de blogging 2014

57
7781

Încă de la finalul lui 2013 mi s-au conturat câteva proiecte pentru 2014. Mi-am propus multe și unul dintre cele mai „înfricoșătoare” proiecte este cel despre care vreau să vă povestesc astăzi.

Am pornit din start blogul cu fața mea, dorindu-mi să-i ofer identitate înainte de toate. Nu m-am ascuns în spatele unui nickname, eram și am devenit mai mult decât oricând Jules și mare parte din blog reprezintă evoluția mea în ultimii 3 ani, de la o mică obsedată de informații la „hai să învăț să și folosesc cosmeticele pe care le adun mai ceva ca un hârciog”.

Am parcurs un drum destul de lung, însă mai sunt ceva zone tabu. Oroarea imaginii mele de beauty blogger – dantura. Probabil ați observat că în cele mai multe poze zâmbesc ca Monalisa, iar pozele în care dinții se văd sunt alese de-așa natură încât problemele cu care mă confrunt să nu fie atât de evidente.

O să aveți tendința să-mi spuneți în anumite momente că nu e chiar așa, că sunt prea aspră cu mine, dar rămâneți vă rog până la final. Scriu cu strângere de inimă rândurile astea, pentru că reprezintă expunerea mea totală, într-o zonă în care nu mă simt deloc confortabil, însă trebuie să discutăm și despre asta. Pentru că dantura este o zonă importantă a frumuseții, care se răsfrânge în tot, de la stare de spirit la imagine.

Printre problemele mele: am dinții galbeni. M-am împăcat cu chestia asta acum mult timp, pentru că am fost un copil bolnăvicios și copilăria mi-a fost marcată de multe antibiotice injectabile. După ce au căzut dinții de lapte, dantura mea nouă nu a crescut de-un alb natural, ci cu o „mirifică” nuanță de galben, pe care apoi fumatul și sucurile carbogazoaze din perioada 21-27 de ani nu a ajutat-o să se mai deschidă la culoare.

Am încercat tratamente de albire? Desigur, de la paste de dinți speciale la gutiere pe care le țineam toată noaptea. Rezultatul? Am reușit să stric și mai rău materialul genetic, care nu era oricum prea strălucit. Sensibilitatea mea moderată a devenit de nesuportat. În ultimii ani nu am fost capabilă să trec prin detartraj fără anestezie, și credeți-mă că am un prag de durere destul de ridicat. Am suportat înfigerea unui ac lung, cu anestezic, în bărbie, când am căzut ca un bolovan la 21 de ani și mi-am spart bărbia, dar detartrajul fără anestezie nu a mai intrat pe lista mea de „lucruri pe care le pot suporta”. Nu am o dovadă clară că atunci mi s-ar fi fisurat și smalțul dinților, dar bănuiala mea este că da, tot tratamentul de albire este cauza, iar de-atunci cariile au fost invitate la petrecere în gura mea și pare că se simt în largul lor…

Nu mi-e frică de insecte și îmi plac la nebunie șerpii, dar mi-este frică de scanul de dentist. De fiecare dată când ajung acolo trebuie să-mi controlez conștient frica, repetându-mi că este vorba de sănătatea mea și că dinții ăștia, de-i am acum, trebuie să mă țină până la sfârșitul vieții, dar tot mi se face pielea de găină numai când aud zgomotul frezei, chiar și prin 2 uși închise. Probabil e o reminiscență rămasă de pe la 12 ani, când o măsea de lapte a decis că mai bine se sparge decât să cadă și rădăcina mi-a fost smulsă pe un astfel de scaun cu un clește. Chiar și acum, după atâta amar de vreme, încă pot auzi zgomotul metalului pe ciotul rămas, scrâșnetul pe care măseaua mea l-a scos când a fost prins în fălcile cleștelui și durerea când rădăcina a ieșit, trasă în sus, deși se afla pe arcada superioară… Nu, aceasta nu este o poveste de groază, e doar povestea din spatele fricii mele.

Am dinții din față, lopătarii, cum li se spune popular, incisivii frontali, în termeni stomatologici, încălecați. Culmea este că sunt identici cu ai tatei, în fix aceeași poziție, de parcă mai aveam nevoie de vreo dovadă că sunt fiica lui. Alt motiv pentru care zâmbetul mi-e strâmb și timid. Bine, nu în poza de mai jos, dar soțul meu îmi făcea pozele și este printre singurele persoane în fața cărora pot zâmbi liber, fără să simt că la un moment dat aș putea fi judecată pe baza danturii mele.

Am avut un ghinion teribil cam de fiecare dată când am stat pe scaunul stomatologic. Pansamente care au căzut a doua zi, nervi scoși și dureri rămase, plombe căzute și dinți sparți.  Dinți sparți pentru că scrâșnesc din dinți și-n somn și mandibula mi se încleștează de fiecare dată când mă concentrez asupra unui lucru, inconștient. E o condiție care se numește bruxism și iată încă una dintre afecțiunile mele.

Așa că de-a lungul anilor, din frică și din inconștiență, am ajuns să zâmbesc strâmb și să strâng din dinți în loc să tratez. Sunt într-o situație în care nu e normal să fii la 30 de ani, și în niciun caz în postura de blogger de frumusețe. Zâmbetele cu buzele strânse au și ele o limită, la fel și suportarea durerilor.

În luna decembrie am mers pentru prima dată la o nouă clinică dentară. Dinții mei adăpostesc canioane și oricât de frică mi-ar fi, mi-este mai frică de afecțiunile care pot degenera din carii și probleme netratate. Sufăr deja de o presiune intracraniană mărită (gândesc prea mult, mi s-a spus :)) și am pericol de glaucom în timp, din cauza asta, parcă n-ar fi cazul să adaug pe listă o infecție dentară care să se extindă în organism. În plus, îmi doresc să devin mamă, iar dantura praf nu este o bază bună când vorbim de sarcină.

LLL Dental este clinica care face parte din cel mai mare proiect al meu pe 2014. Este un proiect personal, ce implică recăpătarea zâmbetului sincer, neascuns, dar și un proiect în care mi-am propus să ajut cât mai multe persoane să afle tot ce trebuie să știe despre dinți și afecțiunile lor și cum să-și păstreze sau să-și recapete zâmbetul.

Am cunoscut o echipă de medici cum rar mi-a fost dat să întâlnesc și o clinică dotată cu aparatură state of the art. Am stat de vorbă pe îndelete cu Dl. Dr. Lupașcu, mi-am văzut radiografiile danturii și mi-au fost identificate toate problemele, explicate implicațiile și planul de tratament. O întreagă echipă de medici și asistente se va ocupa să-mi redea ceva ce nu credeam că voi mai avea – un zâmbet larg și sănătos.

Vă voi povesti „aventura” mea la LLL Dental pe parcursul anului, însă vă voi vorbi și despre tot felul de alte subiecte, legate de îngrijirea orală corectă. O să vorbim despre periaj, albire dentară și aparate ortodontice, parodontoză, prevenire și tratamente, pe înțelesul tuturor. Sunt sigură că și voi, ca și mine, clipiți des când vă vorbește un medic stomatolog și majoritatea termenilor nu vă sunt tocmai familiari.

Ce-mi doresc de la acest proiect? Ca prin puterea exemplului să vă arăt cât de importantă este sănătatea dinților și să reușesc să vă aduc informații relevante și complete despre cum putem avea un zâmbet frumos și mai ales sănătos. Și să zâmbesc și să râd așa cum îmi doresc, din tot sufletul și…cu toată dantura.

57 COMENTARII

  1. Felicitari pentru acest pas, Jules! Ai dreptate, ce avem acum (ten, par, dinti, unghii etc) trebuie sa ne tina pana la sfarsitul vietii. Si eu vreau sa-mi pun aparat dentar pentru ca e pacat sa nu termin ce am inceput. Problema e ca vreau atat de multe incat nu stiu de ce sa ma apuc mai degraba si implicit, pe ce sa dau banii :)). Pentru ca nu platesti numai aparatul in sine; mai sut consultatii inainte si during, extractii, eventuale plobe, albire (asta e preferinta personala) etc etc.

    • Eu m-am gândit mult la ce înseamnă sănătatea danturii pentru întregul organism. Am rămas surprinsă să văd că după o obturație de canal mi s-a retras obrazul, eu crezând că am fălcuțe natural 😐 Problemele cu dinții pot afecta organismul în atât de multe feluri de care nu suntem poate conștienți. Până și problemele cu tenul pot avea o cauză stomatologică, o infecție netratată care se extinde.
      Fă-ți o listă de priorități și urmeaz-o, la LLL Dental poți stabili un plan de tratament și un program de plată în rate. Eu așa am stabilit, ca să îmi pot rezolva toate problemele și să nu fie un efort financiar enorm dintr-un foc.

      • Da? Ce bine ca poti plati si in rate :). Eu anul trecut am fost la un medic exceptional si mi-am tratat toate cariile , am pregatit dintii pentru aparat. Am avut noroc ca am rezistat fara anestezie, desi unele erau adanci – m-a felicitat la sfarsit pentru curaj :)).
        Apoi tot dansa m-a indrumat spre un medic ortodont foarte bun, dar cand mi-a zis ca am nevoie de extractie am luat-o la goana :)). Stupid, stiu, dar am avut my fair share of extractions cand eram copil si acum imi fac tot felul de scenarii..
        Dupa aceea am plecat din tara si am lasat-o balta. Nu sunt oribili acum si nici nu mi-e rusine sa zambesc, dar stiu ca se poate mai mult si anul asta vreau sa-mi pun aparat fix. Sa termin cu examenele astea ca sa ma pot concentra cum trebuie; am toate radiografiile facute la zi, mai trebuie sa fac un control de rutina zilele astea si I’m good to go :D.

  2. Cand ti-am citit randurile, m-am regasit pe mine in ele..am exact aceleasi probleme ca tine…si mi-e mi s-a spart o masea si a trebuit sa scot radacina,dar in cazul meu asta s-a intamplat inainte sa implinesc 18 ani,iar spatiul ramas acolo s-a estompat in timp,dupa ce mi-au aparut maselele de minte.Ca sa nu mai zic ca si eu am lopatarii incalecati exact ca maica-mea :)) ma confrunt si cu dinti galbeni si lista poate continua…pot sa spun ca nu am teama de dentisti,poate doar un pic imi tresalta inima cand aud zgomotul frezei :)) am tratat atatea carii incat nu le mai stiu numarul si daca m-as duce acum la un control cred ca mi-ar mai gasi dentistul una cat de mica ascunsa pe undeva.La fel ca tine,si eu adopt acelasi zambet al Monalisei de obicei…Sper ca pe viitor sa pot sa fac si eu ceva in privinta asta pentru ca nimic nu e mai frumos decat un zambet sanatos.Abia astept sa ne povestesti cum va decurge ,,aventura,, ta 🙂

    • Și la mine sunt cariile foarte perfide, ascunse în spațiile interdentare. Eu mă confrunt și cu o hipersensibilitate la mulți dinți și asta m-a făcut să mă tot tem să merg la consultații. Dar să zicem că mi-a venit într-un final mintea de pe urmă și nu mai dau înapoi. Trebuie și vreau să zâmbesc cu toți dinții 🙂

      • Vara trecuta capatasem si eu o sensibilitate in partea de sus a danturii..a fost groaznic!A trebuit sa ma feresc de rece destul de mult timp.Te felicit pentru curaj si mult succes in ceea ce ti-ai propus! 😀

        • E bine dacă ți-ai revenit, eu deja m-am împăcat cu ideea că am dinții extra-sensibili și am mare grijă cum mușc și cum mestec. Dar mă aștept să se rezolve și problema asta după ce termin tratamentele.

  3. Buna, Jules!
    Eu , spre deosebire de tine sunt exact la polul opus: nu am stiut niciodata ce este teama de dentist si mereu am fost dornica sa ajung la consultatii ca sa fiu sigura ca totul e ok cu dantura mea.
    Poate ca tocmai din cauza asta imi si era destul de greu sa inteleg persoanele care au fobie de dentist.
    Dupa ce am auzit tot felul de povesti care mai de care mai urate am inceput sa le inteleg frica. Nu ii inteleg insa pe cei care nu se tem de dentist dar tot nu ii trec pragul sau uita de pasta si periuta preferand sa molfaie o ciunga.
    Ma bucur ca ai gasit in sfarsit niste specialisti in adevaratul sens al cuvantului, la care iti doresc sa ajungi sa mergi cu inima deschisa.
    Eu am fost la sotia domnului Lupascu, care s-a ocupat de mine pana cand mi-am montat aparatul dentar.
    Abia astept viitoarele „episoade” si evolutia ta!

    Pupici ,
    Maria :*

    • Încă mai am un pic de pui de frică în mine, nu neg, dar față de cât de înspăimântată eram la început, este mult-mult mai bine. Am optat pentru tratamente la microscop, ca să fiu și sigură că totul decurge bine și că dinții mei nu mai rezervă surprize pentru viitor, pentru că aparent am și o dantură dificilă, care „ascunde” multe probleme.
      Deci tu ai trecut deja pragul clinicii. Cum ți s-a părut?

  4. pff nici nu vreau sa imi amintesc de durerile insuportabile pe care le aveam din cauza maselelor cariate prin clasa 1 🙁
    Si nici acum nu stau excelent la capitolul dantura 🙂
    Ultima data cand am fost la dentist a fost acum 3-4 ani,sa imi scot o radacina! Iar pentru ca doctorita a fost foarte atenta la ce ii explicam eu acolo,am ajus acasa cu un dinte lipsa,si cu radacina la loc :))) De atunci mi-am pierdut increderea in dentisti… Sper sa mi-o recapat cat de curand!

    • 🙁 Urâtă rău experiența ta. Când îți faci curaj, te duc la LLL Dental, dacă vrei 🙂 Serios, chiar trebuie să avem grijă de dantură, o să vă arăt în articolele viitoare ce-am descoperit, de când am început tratamentele.

      E greu de clădit încrederea într-un medic și e foarte ușor de pierdut, din păcate. Dar la fiecare vizită mă duc parcă cu inima mai ușoară și cu mai puțină frică, pentru că am văzut că nu se fac nimic de mântuială, ci ca să fie durabil și să nu mai apară probleme pe parcurs.

        • Vai, în comparație cu povestea ta, ale mele sunt soft. Măcar dinții ciobiți i-am ciobit singură, nu am fost pe un scaun de dentist pentru asta….

  5. Ti-a fost greu sa vorbesti despre acest lucru, cred ca te-ai simtit”descoperita” .Felicitari pentru curaj si cred ca fiecare din noi se teme sa vorbeasca de cate ceva …

    • Da, cred că e cea mai mare expunere pe care am făcut-o până acum… E un subiect foarte personal, dar mi-am dat seama că pot ajuta pe cineva care e în situația mea, așa că trebuie să-mi fac curaj. Încă mă simt expusă, de parcă am mers în fundul gol la școală, dar…e pentru o cauză bună, așa că merită efortul.

  6. Chiar te apreciez ca ai vorbit asa deschis despre nemultumirile si grijile care te macina! Nu multe bloggerinte ar fi capabile sa se arate vulnerabile. Motiv pentru care-ti trimit imbratisari de incurajare! Oamenii potriviti se vor ocupa de tot ceea ce trebuie.
    Si eu am bruxism, atat de rau, incat persoanele care incearca sa doarma cu mine, efectiv nu…dorm. Dimpotriva, ajung sa ma trezeasca si pe mine de la cat ma misca in somn. Mi-am ciobit unul dintre dintii din fata, tot facand precum un fierastrau, noroc ca nu se vede din „avion”.
    Recent mi-am facut o gutiera, doar ca tehnicianul mi-a cam gresit-o. A incalzit-o prea rau si automat e prea stramta, nu sta calumea pe dinti. In rest, din fericire, n-am alte probleme. Am vrut recent sa-mi scot molarii de minte, dar se pare ca-mi cresc drept si nu-i nevoie. N-o sa impinga restul dintilor si nici nu o sa se inghesuie in vreounul. Carii chiar nu am deloc, n-am avut nici pana acum, sper ca o s-o tin tot asa, iar de vreo 2 sapt. am trecut la periuta electrica. Zzzz

    • Ai mare grijă în continuare de dantura ta și îți doresc să nici nu știi cum se tratează o carie 🙂

      Momentan mi-e frică să folosesc periuță electrică, din cauza sensibilității. Dar voi întreba și despre ele, cum ar trebui alese, la ce să ne uităm, cum să le folosim cât mai eficient. Am în plan o mulțime de subiecte de tipul ăsta.

    • O să aflii pe parcurs că e destul de urâțel și la mine. Lungeam mult prea mult articolul să vă spun de acum exact ce se va întâmpla, dar include și îmbrăcarea dinților, după devitalizare și tratamente. E ceva de lucru la dantura mea

  7. Iti urez succes in calatoria ta si sper sa gasesti ceea ce cauti!. Am avut si eu parte de experiente traumatizante la dentist (am avut 4 masele scoase (pentru a face loc dintilor definitivi din fata care cresteau prea mari, probabil ca daca nu faceam interventia acum ii aveam si eu incalecati), extractie fara anestezie doar cu ceva spray care m-a amortit o idee) si stiu si cum e sa ai o dantura pacatoasa care se cariaza oricata grija i-ai acorda. Oricum, consider ca am invatat ceva din experienta respectiva si anume sa imi duc copiii (cand ii voi avea) la dentist de cand sunt mici, pentru a evita pe cat posibil purtarea unui aparat sau alte complicatii.

    • Mulțumesc mult, Jade! Îmi pot imagina prea bine prin ce-ai trecut, e groaznic să ți se scoată măselele așa, zgomotele, durerea, rămâi cu sechele…

      Contează mult materialul genetic, dar suntem și generația care a luat-o razna cu stresul și se văd efectele în tot organismul nostru.

  8. Fii curajoasa! Cand vei vedea zambetul la finalul tratamentului o sa spui ca a meritat orice durere si efort financiar. Si ai dreptate, nu poti sa vorbesti de frumusete daca tu neglijezi un aspect atat de important cum e dantura, mai ales ca esti foarte tanara.

    • Asta cred și eu, că la finalul tratamentului o să fiu cea care poartă cele mai trăznite culori de rujuri 🙂 E o zonă pe care am pus-o prea multă vreme într-un colț și trebuia să iau atitudine.
      Mulțumesc mult pentru încurajări 🙂

  9. Te felicit pentru acest proiect, si eu am facut un pas mare anul trecut mi-am facut implanturi dentare,m-am saturat de punti plus ca mereu am avut parte de ghunion la dentist, vroiau sa refaca ceva si cand colo m-am trezit cu dinti fracturati si evident nimik nu mai putea fi reparat ci inlocuit asa ca atentie la specialisti si la experinta lor.

    • Și eu îi voi îmbrăca în metalo-ceramică pe cei de pe arcada de sus, pentru că la asta s-a ajuns. Nu chiar la implanturi, dar altfel nu pot obține zâmbetul pe care îl vreau.
      De-asta am ales clinica LLL Dental, pentru că mi-au arătat clinica, am încredere în echipă. Pentru fiecare zonă există un specialist care se ocupă strict de problemele respective, nu se va ocupa un singur medic de dantura mea. Asta mi-a clădit încrederea, pentru că fiecare medic știe exact ce face și în sistem se trec toate lucrările efectuate pe dantura mea, așa că fiecare știe exact ce s-a întâmplat de când am intrat în clinică și până ultima oară.
      De-asta am și decis să povestesc ce și cum, pentru că sunt mai mulți pași pe care îi voi parcurge și pot vorbi apoi de multe probleme stomatologice, din experiența proprie 🙂

  10. Esti o curajoasa pentru ca te-ai „destainuit” noua,prietenelor tale virtuale si cititoarelor tale si pana la urma aici e coltisorul tau unde te simti safe..deci nu pot sa zic decat ca iti doresc multa sanatate si sa termini cu bine.
    Incerc si eu sa imi fac curaj anul asta sa merg din nou la dentist,de data asta definitiv..pentru ca am si eu destule probleme la varsta care o am si in plus ma confrunt inca din perioada scolii cu gingivita care in timp,netratata cat trebuia,s-a agravat asa ca acum voi trage ponoasele insa sper sa nu fi ajuns totusi in punctul zero :(..
    Multa sanatate,draga mea!! :* :*

    • Oricât de safe mă simt aici, tot sunt riscuri ale expunerii, să știi 🙂 Mulțumesc mult pentru urări, sănătatea mi-o doresc cel mai mult, apoi partea estetică.
      Mult succes în tratarea gingivitei, nu mai aștepta, că orice lăsat netratat în timp se agravează. Știu din experiență și nu e deloc plăcut să afli veștile, oricât de pregătită ai fi pentru ce e mai rău.
      Multă sănătate și ție, să zâmbim mai des și mai cu încredere!

  11. Chiar ca felicitari pentru curajul de a povesti, am trecut si eu prin experiente traumatizante cu dintii in copilarie 🙁
    Cred ca fiecare dintre noi ar avea ceva de povestit despre dantura sa, eu abia astept sa ne povestesti mai multe si sa stii ca deja mi-ai dat curaj, pe langa articol am citit si comentariile de pana acum dar si raspunsurile tale si se vede ca esti foarte hotarata si foarte convinsa ca ai ales un drum bun, impreuna cu clinica de care povestesti.

    Ma bucur mult pentru noul proiect si sper sa fie cat mai usor pentru tine de parcurs, acum se stie ca omul apreciaza mai mult lucrurile obtinute cu sacrificii, implinirea sufleteasca e mai mare!

    Te imbratisez, Jules!

    • Da, chiar nu am dubii că LLL Dental e clinica la care vreau să merg de acum înainte. Am avut discuții lungi cu domnul dr. Lupașcu, fix ca să-i explic toate temerile mele și experiențele anterioare, să înțeleagă că deși port vina faptului că nu am mers cum trebuia la dentist, vina mi-e împărțită și cu cei pe ale căror scaune am ajuns.
      Este unul dintre lucrurile pe care mi le-am propus să le rezolv anul acesta – dantura – așa că nu dau înapoi, trebuie și o voi face.

  12. nu cred ca esti singura ,am nascut si nu mia fost asa frica ca de zgomotul frezei de la stomatolog,am mai avut eu si cateva momente de neplacere unde ai sareau doamnei dr acele mici polizoare pentru ca nu erau marimea potrivita si cu toate acestea urasc sa merg si de fiecare data ma ea cu lesin cand este nevoie sa merg..

  13. Pfff…si pentru mine ste un subiect delicat fiindca ma confrunt cu aceleasi probleme si anume: niciun produs nu imi poate albi dintii si am caninii mai sus decat ceilalti dinti (arat ca o vampirita-mai exact); stiu cum e sa nu poti rade in orice pozitie, sa ai impresia ca cineva te priveste din umbra si rade efectiv de tine; mie imi pare nespus de rau ca am avut ocazia sa pot un aparat dentar in clasa a 2-a insa inocenta mea de atunci si gandul ca ceilalti colegi vor rade de mine m-au impiedicat sa o fac. Acum, la 22 de ani, nici atat nu as mai avea curaj sa port un aparat dentar..sau poate..ma mai gandesc uneori daca exista unul ..eu stiu..transparent care sa nu se vada atat de mult ori unul pe care sa il port purta doar in casa.
    Nu mi-e frica de dentist; nu mi-a fost niciodata. Mi-a fost frica insa sa nu se rada de mine si acum platesc pentru asta!

    • Anca, să știi că există aparate care se montează pe spatele dinților și chiar unele care nu se văd deloc. A avansat mult tehnologia și sigur există o soluție și pentru tine.
      Nu ar trebui să te gândești că râd ceilalți de tine, sănătatea ta și încrederea pe care o vei avea în zâmbetul tău sunt mai importante decât orice vorbă ar putea-o arunca cineva. Știu prea bine cât pot durea cuvintele, nu am crescut tocmai în Fairy Land, dar ce nu te omoară te face mai puternic și ar trebui să te gândești la rezultatele pe care le vei avea la final, nu la perioada de obținere a lor.
      E ca un bad haircut – părul crește, toți vor uita că ai avut la un moment dat o altfel de coafură.

      • Stiu; m-am uitat pe linkul pe care l-ai pus al clinicii respective; ma bate gandul serios sa fac acest pas, mai ales pentru ca este pentru toata viata. Cred ca aparatul ce se monteaza pe spatele dintilor ar fi perfect pentru mine. Am impresia ca a devenit o obsesie fiindca am uneori niste vise atat de urate ca-mi cad dintii 😐 Mi-am propus doua mari lucruri pentru 2014: sa devin soferita si sa fac un lucru bun pentru zambetul meu! Sper sa reusesc!

        • Cred că începutul de an, primele luni, sunt cele mai bune pentru începerea de proiecte de genul ăsta.
          Interesează-te exact ce presupune, mergi la o consultație, cere sfaturi și stabilește un plan de atac. Și apoi ține-te de el.
          Nu contează ceilalți, cea mai importantă persoană ești tu 🙂
          Mult spor în îndeplinirea dorințelor. You can do it!

  14. Aproape ca nu-mi vine sa cred ca ai scris despre sub. acesta, in momentul in care imi doresc sa ma apuc de „reparat” dintisori. 🙂 Mi-am propus (pe bune) sa fac chestia asta in urmatoarele….cate luni nu stiu. Sper eu nu prea multe. Asa ca, astept cu interes sa citesc.
    De curand s-a deschis o clinica noua si dotata din cate am vazut, chiar lanaga blocul unde locuiesc, am spus ca poate-i semn, este si cazul sa ma urnesc. 🙂

  15. Iti plac serpii?! Doamne fereste! :))
    Sa stii ca nu esti singura care are probleme cu dintii! Nici ai mei nu sunt albi, albi si nici drepti. Insa imi doresc si eu sa fac ceva in aceasta privinta, sa pot zambi cu mai multa incredere. Asa ca abia astept postarile tale si, poate, ma convingi si pe mine sa apelez la aceasta clinica!

    • Da, îmi plac reptilele în general, le consider fascinante 🙂 Îmi plac culorile lor, ochii, formele,tot 🙂
      Momentan sunt în tratamente – carii, obturații de canal, devitalizări – dar vă povestesc ce implică fiecare, ca să știți la ce să vă așteptați când vi se spun termenii ăștia. Este un prim pas, înainte de îmbrăcarea lor și tratarea celorlalte probleme.
      O să încerc să abordez toate subiectele posibile, pentru că și eu vreau să fiu pregătită pe viitor și mai ales să știu cum să le explic și celor dragi mie pe care vreau să-i trimit la tratament ce urmează 🙂

  16. Citind randurile de mai sus m-am regasit in fiecare cuvintel. Doamne ce teama de dentist am…sau aveam. De fapt cred ca teama e inca acolo insa am avut norocul sa gasesc o doamna doctor atat de draguta si atenta incat m-a ajutat sa am incredere in ea. Acum ma duc mult mai lejer la dentist si stau mult mai linistita pe scaunul asta. Mi s-a dovedit ca poti face orice insa trebuie sa gasesti omul potrivit care te poate ajuta. Ma bucur mult ca si tu ai gasit ceea ce aveai nevoie.

    • Oamenii sunt cei mai important în ecuația asta, să ai încredere totală. Cred că frica nu se duce definitiv, da, dar ajută mult să știi că atunci când ești pe scaun medicul care te tratează știe bine ce face. Mă bucur și eu enorm că am cunoscut echipa LLL Dental, săptămâna asta am 3 programări și deja încep să observ unele îmbunătățiri.

  17. m-a minunat ,parca mai mult ca oricand,povestea ta-acest articol minunat despre un subiect care ma intereseaza maxim(pe langa par,unghii-din copilarie parca_pentru mine dantura,sanatatea si frumusetea dintilor m-au interesat enorm) si ma preocup mult de acest aspect;pe langa o carie in copilarie,un aparat de indreptat pt dintii superiori(pacat ca nu mi-au pus ai mei parinti/medicul si jos pt ca e un dinte care ar fi avut locul mult mai bine delimitat si definit si puteam sa ma mandresc cu o dantura perfect aliniata,nu am avut mari prob din acest punct de vedere..a fost o perioada in care mi-au sangerat gingiile,dar a fost trecator..in rest slava domnului e ok..am mai gasit o carie(desi me mine m-a minunat tipa medic cand mi-a zis pt ca stiam cat de nebuna sunt cu igiena dentara,dar..s-a intamplat)si s-a rezolvat,in rest merg la detartraj cum e indicat de min 2 ori pe an…as dorii eu si o nuanta mai deschisi(maica-mea are niste dinti ca spma laptelui de albi-genetic-din pacate n-am mostenit-o)dar pe langa pasta care sa zicem ar face asta(desi mie nu prea mi se pare)n-am incercat niciun tratament la medic stomatolog(doar o data o chestie cu lampa si o solutie pe dintii de sus si jos,cei vizibili,era o oferta ,ceva,dar n-a fost asa „ca la carte”sa vad diferente din ale mari si sa am dinti asa cum vad eu la una lume -super albi;pe de-o parte cred ca nu mi-am propus cu adevarat si nu am pus bani de-o parte pt asta,pe de alta parte de teama de nu-mi afecta sensibilitatea dintilor…oricum e o culoare ok naturala,nu fumez ,nu beau acidulat,doar cafea si vin rosu:( poate o data si o data o s-o fac…cadou pt aniv mea de 30 de ani:))cine stie..vedem…pana atunci mai incerc,vreo pasta minune,daca stiti sa-mi recomandati una cu efecte wow,spuneti-mi,fetelor,v-as fi recunoscatoare!!!
    Ah,ar mai fi ceva,pe langa durerile pe care le-am avut cu masele de minte(care n-au crescut),dar au avut tentative super dureroase in ultimii ani si am inteles de la o dna stomatolog ca treb sa-mi fac o radiografie dentara sa se vada din os cum vor sa creasca,etc si daca treb inlaturate chirurgical..lucru pe care l-am tot amanat pt ca nu s-a mai intamplat sa erupa,sunt in adormire precum vulcanii(si sper asa sa ramana)am o prob cu un dinte de lapte(??!!)cazut..pare c-ar mai fi unul simetric ,dar e bine infipt..si am un gol..nu deranjeaza vizual ,nici altfel,dar am inteles ca trebuie pus implat sa nu afecteze pe cel de sus,sa aiba pe ce sa stea cand „calca”..deci asta mi-ar treb mie..un implant,dar iarasi ama amanat din lipsa de banipt asta(costa f mult si treb ceva de super calitate(iar calitatea costa mai ales la acest produs ca m-am interesat la un mom dat) pt ca o data il pui!!!
    O sa-ti urmaresc povestea!!
    Nu uitati sa-mi spuneti ce paste miunune pt albire cunoasteti!!!
    Multumesc!!!

    • Uite că toți avem povești despre dinții noștri și dorințe să ne fie dantura mai frumoasă.
      O să întreb și de cele mai bune soluții de albire, abordăm și subiectul ăsta, stai liniștită. Eu nu voi avea implanturi, ci doar dinți îmbrăcați, dar poate reușesc să abordez și subiectul acesta la un moment dat. Am înțeles că s-au făcut ceva descoperiri interesante și în domeniul ăsta.

  18. mhm…macar cu dintii nu am avut probleme majore pana acum! si mereu am incercat sa fiu curajoasa la dentist.sotul meu are paradontoza si a facut tratament saptamanal peste 1an.pe langa partea financiara,a fost f greu fizic…nici nu pot descrie. Macar acum e mai zambitor si mai increzator! bafta multa si sa iasa exact cum iti doresti!

    • Ah, mă sperii, că și eu am un început de parodontoză și încă nu știu în ce constă tratamentul. Dar bucuroasă le-oi duce toate, că e vorba de sănătate.

  19. Cand ti-am citit articolul parca m-ai descris pe mine , desi nu am chiar aceiasi problema .Si pt sa-mi arat dintii mi se pare stanjenitor mai ales cand ma uit la toate fetele din jurul meu care au diti perfecti drepti si albi .Insa la fel ca si tie , imi este foarte frica de dentist, extrem , desi am fost o perioada de timp periodic , pentru a-mi face dantura , acum dupa ceva ani imi este frica mai tare ca niciodata .Insa m-am hotarat , trebuie sa trec peste aceasta frica si sa merg la dentist ,fiindca , asa cum ai spus si tu , sanatatea mea e mai importanta ca orice ! :*

    • Am ajuns să mă duc la cabinet de fiecare dată cu zâmbetul pe buze. Merg cam o dată pe săptămână de la începutul anului și clar frica s-a dus 🙂

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.