O fată, un caiac, o aventură

2
2768

Nu ştiu dacă vă era dor să mă auziţi spunând cât de tare îmi place mie apa şi sporturile nautice. Nu cred că este persoană care să mă cunoască să nu ştie cât iubesc să fac scuba diving, rafting, caiac, cât iubesc să înot şi cam tot ce are legătură cu apa (excepţie face înecatul, nu îmi place să mă înec deci refuz să îl practic).

În urmă cu o săptămână am fost cu caiacul pe Olt. Eu şi o ceată întreagă de prieteni. Ne-am trezit cu noaptea în cap şi la ora opt eram deja pe apă. Am pornit dintr-o comună foarte aproape de Sibiu şi am coborât 23 de km. Pe râu.

DSC_1923

La punctul de întâlnire am fost întâmpinaţi de către Felician, lider de grup, coordonator programe, profesor de sport cu specializare ski/snowboard etc. Ne-a făcut training (obigatoriu), ne-a repartizat caiace, padele, veste, fuste, căşti şi ne-a explicat cum să le folosim. În acest moment nerăbdarea grupului se simţea din stratosferă. Era cât pe ce să aterizăm în apă fără caiace.

Şi a venit momentul mult aşteptat, ne-am urcat în caiace şi am pornit pe luciul apei. Cred că este la fel pentru fiecare om care face ceva ce iubeşte tare. Sentimentul ăla de dragoste şi eliberare, sentimentul că eşti împlinit şi fericit până peste cap. De parcă Universul însuşi a complotat la fericirea ta şi acum nu mai are loc să o depoziteze şi forţă să o stăpânească. Cam aşa mă simţeam eu când am urcat în caiac. Simţeam asta şi frica că o să mă ia curentul, o să îmi întoarcă caiacul şi o să mă facă prizoneria sub el. Şi o să mor.

DSC_2025

Aş vrea să va spun încă de pe acum două chestii extrem de importante legate de această aventură. Prima ar fi că nu am căzut din caiac. Şi a două ar fi că m-am bronzat cu urmă de mănuşi scurte de ciclism. Trebuia să va spun, nu puteam păstra doar pentru mine informaţii atât de vitale. Dacă mergeţi cu caiacul şi vă bronzaţi cu urmă de mănuşi? Nu veniţi apoi să mă trageţi de urechi că nu v-am avertizat?

Revenind la poveste şi caiac (că pe bune că mă da afară Iuliana de pe blog dacă nu mai spun şi chestii serioase) a fost o zi absolut superbă, cu mult soare şi multă distracţie. Când ne-am pornit pe râu, apa era încă rece, dar soarele puternic şi adrenalina (şi vesta, fusta, casca şi ce mai aveam pe mine, plus caiacul care se afla fix între mine şi apă) compensau din plin.

DSC_1971

Am fost un grup organizat şi tot echipamentul a fost asigurat de către cei de la MountXRide. Aş vrea să le mulţumesc pe această cale pentru profesionalism şi seriozitate. Am plătit per persoană dar fiind un grup mai mare, am beneficiat de discountul pentru grupuri. Găsiţi la ei pe site toate informaţiile de care aveţi nevoie dacă vă interesează.

Hainele de schimb şi prosopul,  împreună cu telefon, portofel şi în principiu cam tot ce am vrut să păstrăm uscat, le-am lăsat în rucsac, în maşina instructorului, maşină cu care ne-a şi aşteptat la punctul de sosire.

Este foarte important să ştii cu ce să te îmbraci şi ce trebuie să îţi aduci de acasă. Între bumbac si polistiren este o mare diferenţă, cam ca între confortabil şi ud leoarcă. Eu am purtat un costum de baie dintr-o singură piesă, pantaloni de ciclism (aceia cu tur întărit, pentru  protecţie în caiac ) şi top tip plasa din polistiren. Nu aveam nimic de bumbac pe mine. Bumbacul reţine apă şi se usucă greu.

DSC_2029

De încălţat, m-am încălţat cu o pereche de pantofi speciali pentru înot, cu talpă din cauciuc, moale şi flexibilă, dar suficient de groasă şi rezistentă pentru a nu mă răni la picioare. Nu este o idee bună să va încălţaţi cu flip-flops sau să mergeţi desculţi. În primul rând pentru că în interior caiacul are două sprijinitoare în care trebuie să te apeşi cu tălpile pentru a-ţi poziţiona corect genunchi şi a echilibra caiacul. Cu flip-flops, dacă nimereşti în apă, rişti să rămai fară ei, iar dacă eşti desculţ să te răneşti. Ideal este să ai încălţăminte care să nu îţi scape din picioare şi să te şi protejeze.

Am avut la mine ochelari de soare şi mănuşi de ciclism. Ochelarii sunt necesari pentru că apa reflectă. Eu personal chiar nu pot fără, dar nu sunt vitali. Mănuşile sunt pentru a te proteja la contactul cu padela. Să nu faci răni în palme 🙂 Ştiu că pare simplă o plimbare cu caiacul, dar în realitate este chiar muncă serioasă şi solicitantă. Fără mănuşi te poţi trezi cu răni de mai mare frumuseţea.

DSC_2166

Cel mai important şi mai important este, însă, crema cu protecţie solară. De preferat cu SPF 50. Poţi şi fără dacă îţi place să arăţi că proaspăt ieşit de la rotisor. Este o chestie de preferinţă, presupun.

Mâncare şi absolut necesar, sticlă cu apă. O sticlă suficient de mare cu apă şi chestii pe care să le poţi mânca uşor, de preferinţă în ambalaj original sau în caserole care se închid foarte, foarte bine. Asta dacă nu vreţi să le consumaţi ude. Caiacul are un compartiment special în care poţi depozita, dar nici măcar acolo nu este 100% impermeabil.

Un sfat pe care pot să vi-l dau este să aveţi mare grijă la pescari. Sunt destui cu firul întins pe acolo şi este posibil să intraţi în conflict cu ei dacă nu sunteţi atenţi. Cum am păţit eu. Domnul pescar avea 7-8 lansete aruncate şi firele treceau de mijlocul râului. Lucru perfect normal când râul îl ai de la mama ta şi de la tatăl tău. Nu i-au fost agăţate undiţele şi nu a păţit nimic, dar a început să înjure frenetic şi să se agite ca o maimuţă. După scuzele de rigoare, din partea noastră evident, că doar v-am spus că râul era al domnului pescar de la mama dânsului moştenire, singura replică ce i-a fost adresată a fost despre lipsa de maturitate. Moment în care domnul pescar a început să arunce cu pietre. Vă aduceţi aminte de comparaţia cu maimuţă? mda.. Nu ne-a putut nimeri. Nici măcar atunci când am oprit caiacul poate, poate nimereşte… ntz..ţintă ioc la nenea pescar….

DSC_2059

Domnu pescar, nene matur şi responsabil, dacă citeşti asta aş vrea să ştii că noi toţi cei de pe râu, din cele 16 caiace în care aţi aruncat cu pietre, vă dorim să nu mai aveţi fir întins ever şi singurul peşte pe care să îl mai vedeţi vreodată să fie ăla pe care îl găsiţi la pescărie. Puteam să va urez lucruri mai urâte legate de peşte (spre exemplu puteam să vă doresc un peşte înţelegător, if you know what I mean) dar sunt fată finuţă şi nu o fac.

Foarte tare, în ziua respectivă, în Sibiu şi Mărginimea Sibiului, era organizată o competiţie pentru motoare, Red Bull Romaniacs. Toţi cei 23 de km am fost însoţiţi de motoare enduro. Şi a fost tare. Iubesc motoarele probabil la fel de mult ca sporturile nautice, dar vorbim despre asta altă dată. Una peste alta eu m-am distrat foarte tare şi abia aştept să repet experienţa.

Dacă aveţi întrebări legate de caiac sau dacă aveţi nevoie de un sfat, nu ezitaţi să îmi lăsaţi un comment. De asemenea, dacă sunteţi pasionate/pasionaţi de sporturi nautice, aş vrea tare mult să îmi povestiţi experienţele voastre şi să împărtăşim ponturi. Nu uitaţi că sharing is caring 🙂

O zi plină de aventuri vă doresc,

Raluca

2 COMMENTS

  1. Misto ‘plimbarea’ ta 😀
    Nu am fost niciodata cu caiacul si nici nu am facut vreun alt sport nautic; nu ma prea pasioneaza 😀

Comentează și tu! Spune-ți părerea.