My new XBody – Pierdut kilograme, le declar nule

1
3091

Nu ştiu cum a fost pentru voi săptămâna ce tocmai a trecut, dar eu ştiu de ce am întârziat cu articolul despre eforturile pe care le depun să ajung la 50 de kilograme. Am fost în concediu 🙂

Am fost în vizită la marea noastră minunată câteva zile, am admirat răsăritul (târâtă de către sora mea nebună care a insistat ca bebeluşul ei grăsan să facă aerosoli), am lenevit pe un şezlong, m-am bălăcit în mare, am mâncat gogoşi ineluş am alergat pe plajă (glumesc, de fapt chiar am mâncat gogoşi ineluş, hamsii, porumb şi am baut Strogbow).

La XBody am ajuns doar de două ori, luni şi marţi, căci miercuri m-am cărat în viteză din oraş. Am plecat cu promisiunea solemnă că fac sport în fiecare zi şi că trimit zilnic poze cu ce mănânc. Nu am trimis. Şi nici cu sportul nu m-am prea omorât. Am practicat, însă, cu mare succes, dormitul pe plajă. Mi-a ieşit de minune.

IMG_20150829_064715

Pentru că nu am ajuns la sală deloc, am încercat să nu pierd ceea ce am realizat până acum, aşa că am mâncat mai light. V-am spus deja că nu sunt fan pâine, aşa că nu am consumat deloc. Gogoşi ineluş, căci nu concep să merg la mare fără să consum aşa ceva (sechele din copilărie cred), am mâncat doar dimineaţa şi în cantităţi reduse, una maxim două (bine, bine, am mâncat uneori şi trei sau patru). La prânz, am mers în fiecare zi pe combo-ul format din pui (fie piept la gratar, fie pulpă la cuptor) cu salată de varză sau castraveţi muraţi (obligatoriu muraţi în sare, pentru probiotice). Seara am optat fie pentru peşte, fie pentru salată. Am băut apă plată si Strongbow Red Berries (preferatul meu şi al surorii mele), dar nu am exagerat cu cel din urmă. Şi am mâncat o singură îngheţată. Tot în prima parte a zilei, când mi-am făcut capriciile culinare.

Am intenţionat să fac ceva mai mult sport, însă nu am prea reuşit. Dar cred că am ars suficiente calorii legănându-l, cărându-l şi făcând pe clovnul pentru bebe gras (nepoţelul meu minunat şi adorabil).

Bebe gras, furăcios de ochelari şi stricăcios de selfie
Bebe gras, furăcios de ochelari şi stricăcios de selfie

M-am întors în oraş, cu durere în suflet, dumincă seara. Luni trebuia să merg la antrenamentul XBody, dar nu am reuşit. Însă am reuşit să mă urc pe cântar. Eram curioasă cât am regresat. Să vă spun şi vouă, că parcă ăsta era scopul jurnalului meu online de slăbit 🙂 Nu am regresat deloc. Kilogramele dispărute au disparut fără urmă. Deşi nu am fost deloc la sală şi am mâncat gogoşi, hamsii, porumb, îngheţată, kilogramele nu s-au întors. Ba chiar am mai dat jos câteva sute de grame, în condiţiile în care m-am cântărit seara. Nu mă întrebaţi cum, nu am nici cea mai mica idee. Încă.

După săptămâna asta am ajuns la concluzia că slăbitul prin sport rulz. Dar şi că sunt mult prea leneşă să il practic singură la o sală clasică. Sau singură acasă, cum îmi imaginam eu că sunt în stare. Nu sunt. Eu am nevoie de cineva care să stea de capul meu şi să mă pună să fac mişcare. Şi am nevoie să nu dureze nici prea mult, că nici timp nu am şi nici la capitolul plictiseală nu stau prea bine. Cu cât un antrenament durează mai mult, cu atât mai multe scuze am să nu mă duc. Jur că cei care au inventat XBody, pentru mine şi oameni ca mine l-au inventat. Oameni lipsiţi de timp, oameni pentru care sportul nu este o activitate ce se regăseşte pe locul I în lista de priorităţi, şi probabil nici pe II, III sau X, oameni pentru care sportul este o corvoadă dar sunt conştienţi că au nevoie de el.

Când am hotărât să mă apuc de slăbit, am ştiut că trebuie să fac şi sport. Alte tentative de a slabi doar cu dietă nu au dat rezultate. Îmi imaginam că o să mă duc la sală şi că o să mă antrenez, şi deja puteam vedea cum scap de kilograme. Am avut nevoie de săptămâna asta să conştinetizez că asta era doar în imaginaţia mea şi că în realitate sunt leneşă şi delăsătoare. Că nu am timp să lucrez la sală, chiar nu am luxul să pierd un minim de două ore pe zi, două/trei zile pe săptămână, şi că nu o pot face de una singură.

img_8282-min-1024x683

Am realizat că am nevoie de persoane care să mă susţină, care să îmi ştie limitele şi să mă ajute să le depăşesc, care să ma încurajeze atunci cand este cazul şi să mă certe când este necesar. Persoane care să ştie cum să îmi vorbească, care să reuşească să îmi arate că nu există nu pot decât dacă îl las eu să existe. Persoane care să îmi zâmbească de când intru pe uşă şi care să sară în sus de bucurie odată cu mine la fiecare sută de grame pierdută, la fiecare abdomen în plus efectuat, la fiecare lovitură reuşită cu piciorul la sac. Am realizat că am nevoie de o echipă …. de prieteni. Şi de o sală customizată la care să merg. Şi nu pot decât să fiu fericită în fiecare zi că am descoperit Fit EXpress by Sorin Oprea.

Ştiu că unii dintre voi vor spune că am scris asta pentru că fac reclamă, dar vă asigur că nu este cazul. Singurul lucru stabilit prin contract este să scriu săptămânal progresele reale. Să spun adevărul şi numai adevărul. Şi îmi ţin promisiunea faţă de ei dar şi faţă de voi.

Adevărul este că aparatul XBody, şi tehnologia din spatele lui, este o minune. O minune care face minuni pentru mine. Dar, mai mult decat XBody, minuni pentru mine şi corpul meu fac Cristian şi Cristina. Dragii mei, vă mulţumesc pentru tot ceea ce sunteţi şi pentru tot ceea ce faceţi pentru mine. Cristian, aveai dreptate: THIS. IS. SPARTAAAAAA!

PS: Am o provocare. Vă aştept să îmi scrieţi toate întrebările voastre legate de antrenament, de aparat, de sală, de program, iar eu voi afla de la Cristian şi Cristina toate răspunsurile. Un interviu condus de către voi, cititorii. Vă aştept cu întrebări până sâmbătă, 5 septembrie, ca şi comentariu sub articol. Apoi eu revin cu materialul scris în colaborare cu voi 🙂

O zi plină de soare,

Raluca

1 COMENTARIU

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.