Mămicile croşetează copii în burtică

0
1378

Eu şi fetiţa mea în vârstă de 8 ani avem cele mai interesante şi captivante discuţii. Toate încep şi se termină cam la fel, ea întreabă, eu explic, ea întreabă iar şi iar până ce consideră ca a înţeles deplin şi rotund….şi apoi se plictiseşte şi schimbă subiectul fix în secunda în care eu ajung la punctul culminant şi îi explic ştiinţific de ce şurubul are nevoie ŞI DE piuliţă.

Nu-i nimic, imediat trece la un alt subiect şi repetă procedura. Oare aşa fac toţi copii? Sau doar ai mei vor să mă vadă cu creierii pisaţi mărunt, mărunt?

Zilele trecute am dezbătut împreună un subiect pe care eu îl cred demn de menţionat pe blog, şi anume banalul…da de unde vin copiii? Repet, are 8 ani, faze cu îi aduce barza…nu mai funcţionează de multă vreme.

Foarte mândră de mine, îi spun că fiecare copilaş vine din burtica mamei lui. Simplu ca bună ziua şi dau să trec la alt subiect de discuţie. Numai că fetiţa mea avea şi altele de întrebat, doar nu era să scap aşa de ieftin…

– Mami, dar cine îi pune în burtică pe copii? Cum ajung ei la mămicile lor?

Ma doare capul deja. Eh stai să vezi acum poveste…

IMG00124

– Fiecare copilaş locuieşte în cer alături de Dumnezeu. De acolo de sus ei privesc către lumea noastră şi ne văd pe fiecare dintre noi. Fiecare copilaş are timpul lui în care trebuie să coboare pe Pămant, iar când timpul ăsta se apropie, Dumnezeu îi cheamă pe cei pregătiţi şi îi roagă să îşi aleagă părinţii.

De acolo de sus, copiii privesc pe Pământ la toate femeile care îşi doresc un copil şi cărora Dumnezeu le-a îngăduit asta. Îşi aleg mămica lor şi coboară la ea în burtică. În acest moment se întâmplă ceva absolut minunat, fiecare mămică crează o legatură unică şi divină cu copilul ei.

Când sufleţelul mic ajunge în burtică, va avea nevoie şi de un corp, aşa că mămica lui se pune pe croşetat. Are pe lângă ea multe, multe gheme colorate, cu fire strălucitoare, şi o croşetă şi andrele pe care i le-a dat Dumnezeu. Cu ele ea începe să croşeteze un trupuşor micuţ, micuţ. Croşetează în fiecare zi, de aceea şi burta ei creşte în fiecare zi, pe măsură ce copilaşul şi primeşte corpul.

Picture 2348

Și dacă mămica nu ştie să croşeteze? Daca nu croşetează frumos?

– Toate mămicile ştiu, nu ai văzut că toţi bebeluşii sunt minunaţi?
Da, mami, dar unii, după ce cresc, nu mai sunt frumoşi!
– Mămica îl croşetează cel mai frumos, apoi el este responsabil să rămână aşa. Frumuseţea nu vine din culoarea ochilor sau a părului, vine din suflet.
– Da, ai dreptate. Dar unii tot urâţi sunt. Şi cum croşetează mămica?

-Pe măsură ce croşetează, firele lucrate intră în burtica mamei. Sunt fire magice. Eu, când am început să vă croşetez pe voi, am ales cele mai frumoase şi speciale fire. Pentru tine am ales fire pentru ochi verzi, fire de isteţime, fire de talent, fire de curiozitate… Bine că mama mea mi-a împletit mie şi fire de răbdare…că eu am uitat să îti împletesc ţie fire de stai locului (ea chicoteşte lângă mine cu subînţles)

Ţi-am împletit, cu multă dragoste, fire de talent la balet, fire de talent la desen, fire de talent la muzică. Ţi-am împletit fire de iubire pentru oamenii din jurul tău…
Şi fire de dragoste pentru toţi bebeluşii din Univers!

Da, am pus şi fire din alea. Cam multe…

Am mai împletit şi fire de curiozitate şi de dragoste pentru nou, fire de dragoste pentru carte, de respect pentru oameni, fire de dragălăşenie, fire de iubit călătoriile…

– Daaaaaaa, că mie îmi place să zbor cu avionul!

Picture 2167

– Mămicile împletesc şi croşetează nouă luni. Impletesc multă, multă iubire în firele alea, multe speranţe, multe dorinţe. Copilaşul creşte în burtică în fiecare zi, iar mămica lui abia aşteaptă să îl vadă. El o ştie pe ea, a văzut-o când încă era în cer. Îi ştie faţa, îi ştie glasul, îi ştie zâmbetul. O ştie pe ea şi o iubeşte încă înainte de a o întâlni cu adevărat.

– Mami, dar unii copii nu sunt cu mămicile lor. Ei ştiu din cer că nu vor fi cu ele?

– Da, mămico, ei ştiu asta încă din cer.

Păi şi de ce le aleg pe ele? De ce nu aleg mămici care să îi ţină lângă ele şi să îi iubească?

– Pentru că, înainte de a coborâ pe Pământ, toţi bebeluşi sunt frăţiori. Şi unii dintre ei aleg mămici cu viaţă grea pentru ca frăţiorii lor să meargă la mămici care îi păstrează, ca frăţiorii lor să aibă parte de iubire. Înainte de a ajunge pe Pământ, toate sufleţele mici se iubesc. Păcat că, odată ajunşi aici, uită asta. Uită că ceilalţi sunt frăţiorii lor din cer.

Mami, de aia mergem noi să facem voluntariat? De aia oferim jucării copiilor fără mămici? Mami, eu nu vreau să mai uit că ceilalţi copilaşi sunt frăţiorii mei din cer.

– Păi…nu mai uita. Şi iubeşte-i pentru sacrificiul lor.

Aş vrea ca nici eu să nu mai uit asta. Şi aş vrea să îţi mulţumesc că m-ai ales pe mine, iubito. Dintre toate mămicile din lumea asta tu ai ales să vii la mine. Nu cred că îţi spun de suficiente ori pe zi cât de mult te iubesc.

Mi-ar plăcea ca noi toţi să ne aducem aminte de asta, să nu mai uităm de toţi frăţiorii noştri din cer, să nu mai uităm de frăţiorii din cer ai copiilor noştri şi să îi iubim pe toţi la fel. Şi mai mult decât atât, să nu mai uităm de toţi copilaşii-eroi care au ales, de acolo de sus din cer, să se sacrifice şi să aleagă o mamă cu greutăţi.

Pentru aceştia din urmă există Asociaţia Touched România. Eu sunt voluntar. Poţi fi şi tu. Poţi dona, poţi fi voluntar, poţi face o diferenţă pentru ca un copil să rămână alături de mama lui. Să nu mai uităm de frăţiorii-eroi din cer…

SHARE
Previous articleMiercurea parfumată: Want – vanilie la pătrat
Next articleFii neînfricată. Oricând. Oriunde.
Numele meu este Raluca şi sunt dependentă de scris. Şi de călătorii. Şi de frumos în toate formele lui. Sunt pasionată de oameni şi de poveştile lor. Iubesc cărţile, teatrul, filmele bune, opera, baletul, marea, bicicleta, Eminem, Rammstein şi Korn. V-am spus că nu pot trăi fără mare? A, şi iubesc căţeii.

Comentează și tu! Spune-ți părerea.