Atra Doftana – o poartă către rai aproape de București

0
1785

Atra Doftana este ceea ce poți numi, cu mâna pe inimă, o poartă către rai. Nu știu dacă să dau vina pe munții împăduriți, pe lacul care stă liniștit sub soare, pe aerul curat și proaspăt sau pe zâmbetul oamenilor care se ocupă ca totul să se învârtă într-un ritm aparte, dar știu sigur că odată ce ai ajuns aici, nu îți mai vine să te dai plecat.

Vii la Atra când cauți să te regăsești, când ai nevoie de refacere sufletească, când vrei să cunoști roada pământului, așa cum este ea, când vrei să te apropii de oameni și natură deopotrivă. Vii la Atra când ai nevoie ca natura să te înconjoare și să te cuprindă, să te vindece.

Când ajungi să vezi minunățiile care te înconjoară, nu ai zice că te afli doar la o oră și jumătate distanță de aglomerația capitalei. Ai senzația că ești undeva în creierul munților, departe de orice urmă de civilizație. Și nu doar oaza asta de liniște este de vină, ci și faptul că aici totul se petrece în alt ritm, timpul se scurge altfel, ca în vremurile îndepărtate, când viața era mai simplă și mai frumoasă.

Atra este superbă, nu doar prin faptul că se află atât de bine poziționată, pe malului lacului Paltinu, la poalele unui versant, ci și prin designul futurist și plin de culoare al pensiunii. Imediat ce intri în curte și parchezi, după ce îți umpli plămânii cu aer curat și sufletul cu priveliștea amețitor de frumoasă, te întrebi unde este pensiunea. Recunoști din poze versantul, lacul este acolo unde trebuia să fie, chiar și grădina de legume este la locul ei, doar pensiunea nu este nicăieri. Un triunghi de sticlă și metal stă răsărit pe locul în care te așteptai să fie o clădire.

Prea mic să adăpostească de unul singur pensiunea, mergi totuși să vezi ce este cu el, că doar este singura ușă în toată curtea. Surpriza mare este că, în spatele ușii de sticlă sunt scări, pe care dacă le urmezi cuminte, te duc exact acolo unde trebuie. Ai ajuns bine.

Nu, pensiunea Atra nu este în pământ săpată, doar terasarea este iscusit făcută și accesul super ingenios. Camerele sunt absolut superbe, toate au vederea către lac și o bucățică de terasă cu șezlong, care se prelungește în pajiștea pensiunii. Peretele ce dă spre lac este complet din sticlă, iar patul este anume orientat astfel încât, în fiecare dimineață, să te trezești privind spre rai.

Camerele nu au nume ci culori. Roșu, albastru, violet, verde, galben. Alegi culoarea care ți se potrivește. Camera o găsești ușor, are în față ușii, pe mochetă, o bulină mare în culoarea potrivită. Exact așa cum presupui, și mobilierul este asortat, nici nu se putea altfel.

Și dacă până acum Atra nu te-a impresionat, deși mă îndoiesc, am să îți povestesc puțin despre ce fel de mâncare se servește aici. Conceptul Farm to Table, puțin explorat în România, este implementat cu succes de către Chef Alex la Atra. Pentru că produsele folosite sunt locale, meniul restaurantului este schimbat în funcție de sezon. Au producători de carne, mici fermieri, pescari și chiar o stână, cu care colaborează în mod constant pentru a avea produse mereu proaspete pentru preparate. Pentru meniul de iarnă, cămările de la Atra sunt pline cu borcane de tot felul de minunății conservate, iar cel de vară este bazat pe legume și fructe de sezon.

Am stat de vorbă cu unii dintre producătorii partenerii ai pensiunii Atra, pentru a afla direct de la ei detalii despre munca pe care o fac. Povestea care mi-a plăcut cel mai tare a fost a culegătorului de ciuperci, Leontin, pe care Chef Alex l-a descoperit într-o zi în piață. După ce a cumpărat coșul imens cu ciuperci pe care Leontin îl avea de vânzare, nu doar că l-a desemnat culegător oficial Atra, a și legat o strânsă prietenie cu acesta. Ciupercile, afinele, cătina și ce alte minunății mai culege el din pădure, nu mai ajung în piață ci direct în bucătăria lui Chef Alex.

Ne-a povestit despre soiurile de ciuperci, despre pericole și întâlniri cu urși, despre alunecări de teren și accidente printre culegători. Un om simplu, cu picioarele pe pământ, care trăiește în perfectă fuziune cu natura dar și cu civilizația în același timp.

Surpriza mare pe care am descoperit-o la Atra și la meniul lor a fost că, deși ingredientele sunt autohtone și pot părea banale, rezultatul a fost unul demn de cele mai sofisticate bucătării internaționale. Am servit probabil cea mai bună rață ever și cu siguranță cel mai delicios, interesant și neașteptat desert.

Nu vreau să închei înainte să vă spun că, pe lângă liniște și pace, la Atra se pot desfășura o mulțime de activității. Împrejurimile sunt perfecte pentru plimbări cu bicicleta iar lacul perfect pentru caiac. Ambele activități sunt disponibile în timpul sezonului cald, când ploaia nu este un inconvenient prea mare. Apoi, un drum până la stână, cu prânz tradițional acolo sus și învățat despre brânză și obiceiuri locale, este o excursie pe care nu trebuie să o ratezi.

Este un loc în care chiar îmi doresc să revin. Am ajuns la Atra încărcată de gânduri, probleme și situații complicate, între-o perioadă în care viața mea nu era în cel mai înalt punct al ei. Și mi-am găsit liniștea, m-am regăsit pe mine și am plecat mai ușoară și mai plină de speranță. Da, chiar este un loc în care îmi doresc să revin, și nu am să aștept să mă îmi îndrepte pașii spre Doftana doar nevoia de liniște, ci și bucuria de a mă reconecta la natură și a mă bucura de simplitate.

Z

Comentează și tu! Spune-ți părerea.