#365 – Un examen…examen?

4
2688

Mă trezesc în mijlocul nopții țipând. Palmele transpirate țin strâns cearceaful de sub mine. În jurul meu întuneric beznă. Niciun sunet. Nicio lumină. Șiroaie reci de sudoare se scurg pe spatele meu încordat. Încerc să îmi dau seama ce s-a întâmplat.

Un fior rece îmi scutură toată ființa. L-am visat iar. Totul s-a întâmplat din nou de parcă era aievea. Am retrăit totul, fiecare senzație, fiecare neputință, fiecare chin. Bine ca a fost doar un coșmar. E totul bine acum. Voi încerca să adorm la loc. Mai am 4 ore de somn și, Doamne, cum am nevoie de ele.

Lumina unei zile noi alungă orice încordare. Ce repede s-a făcut dimineață. Sunt obosită și cu greu reușesc să îmi adun tot ce trebuie să ajungă în geantă. Ies pe fugă din casă și încerc să îmi aduc aminte unde trebuie să ajung prima oară. Nu știu când s-a făcut așa târziu.

Vine autobuzul, dacă alerg, îl prind și ajung la timp. Încerc să grăbesc pasul dar parcă am tot corpul plin de plumb și nu reușesc. Parcă sunt țintuită în loc de mâini nevăzute. Corpul meu, greu de oboseala unei nopți dormită prost, nu vrea să îmi dea ascultare.

Ajung la facultate cu întârziere. Cine m-o fi pus să mă înscriu iar? Alerg zăpăcită și greșesc sala. Nu avem seminar aici? Umblu cu disperare dintr-o sală în alta. Profesorul de Instituții Politice mă urmărește pe coridoare. Nu i-am dat proiectul nici până acum. E super supărat. Nu trebuie să îl las să mă ajungă.

Parcă nu am aer. Nu erau mai late coridoarele astea? Trebuie să mă grăbesc. Oare unde este grupa mea?

Ajung în amfiteatru. Liniște completă. Ușa se închide cu zgomot în spatele meu și toată lumea se întoarce spre mine. Se uită toți ciudat. Ce chestie, toți colegii mei seamănă cu proful de Istoria Comunicării. Același rânjet stupid și ochi bulbucați.

De ce au toți foi de hârtie pe masă? Avem examen? O, Doamne, eu nu am învățat nimic. Nici cursul nu îl am. Cum să fie examen. Profesorul înaintează spre mine. Trebuie să ies de aici. În spatele meu profesorul de Instituții a început să strige să îi dau proiectul.

Pe unde ies? Pe un geam? Încep să plâng și să le spun că nu știam că avem examen. Colegii mei încep să râdă și să strige la mine. Vin spre mine toți. Trebuie să fug. Trebuie să fug urgent. Nu știam că am examen, nu veneam dacă știam că este examen, nu veneam să mă fac de râs.

365examen...examen1

Nu știu exact cum, dar reușesc să ajung din nou pe coridor. Încep să alerg spre ieșire. În ce parte este ieșirea? Toată grupa mă urmărește. Toți profesorii mă urmăresc. Examenul mă urmărește și el. Toate examenele mă urmăresc pe coridor. Un examen este mare, mare și scrie pe el Constituția României. Nici acum nu am reușit să o cumpăr și să o citesc toată.

Un alt examen este mai mititel, slăbuț și cu coală gălbuie. Dar e posibil să mă prindă, este cel mai rapid. Un alt examen este sugrumat de mijloc de pare că nu poate respira. Doamne, mă vor prinde, trebuie să alerg mai repede. Dar parcă corpul meu este plumb. Nu găsesc ieșirea de zici că s-a mutat ușa. Dacă chiar s-a mutat ușa?

Trebuie să alerg spre bibliotecă. Acolo este scăparea. Trebuie să ajung acolo cât mai rapid. Unde este biblioteca? Undeeeeeee? Trebuia să vin mai des pe la facultate. Doamne, dacă mă auzi, să știi că în semestrul doi o să vin mai des, nu îi lăsa să mă prindă. Nuuuuuuu. Examenul. M-a prins examenul. Nuuuuuuuuu……

Țip cât pot de tare și deschid ochii. Palmele transpirate țin strâns cearceaful de sub mine. În jurul meu întuneric beznă. Iar am trezit vecinii. Cred că știu și ei că am coșmaruri și mă iartă. Sper.

Ce vreau eu să vă spun astăzi este că….sunt sunt anul I la facultate și sunt în sesiune. Voi? Dormiți bine noaptea?……fir-ai tu să fii de examen…

cu nopți nedormite la activ, multe,

Raluca

PS: profu’ meu nu are rânjet stupid, așa visam eu

PS2: Domnule profesor, dacă citești, și știu că o faci, să știi că tu ești profesorul meu preferat și nu ai deloc un rânjet stupid. Te rog nu mă pica….

PS3: nici ochi bulbucați nu ai, domn profesor. Serios. Dădea bine în articol doar….

 sursă foto 1 aici

4 COMENTARII

  1. :)))) esti de groaza :))) nu ma intreba cate cosmaruri am si eu :))) cand eram la scoala ,examenele erau cele mai mari cosmaruri ale mele …iar de cand am fixatii pe filme psihologice , horror ,…am altfel de cosmaruri. astept dimineata …ca sa pot sa dorm . uneori mi-e frica sa ma culc ,..tocmai de spaima lor. astept sa pic de oboseala , doar doar oi cadea lata ..si ma lasa si cosmarurile in pace :X:X te inteleg asa de bine … PS . mersi ca ai pus poza din filmul meu fav star wars .:D

  2. :))) draga de tine! sa ai inspiratie la examene! Felicitari ca ai avut puterea sa intri in iuresul facultatii! Eu nu as mai avea puterea (am facut 5 ani de facultate, 2 de master, imi ajunge). Desi sunt intr-un continuu proces de invatare si imi place sa invat (prin natura jobului; de 10 ani de cand lucrez, tot invat), nu cred ca as mai suporta presiunea examenelor. Eu am scapat de 7 ani de examene si nu vreau sa le mai vad in fata ochilor :)) De atunci somnul meu s-a imbunatatit considerabil – si calitativ, si cantitativ.

    Insa multa vreme m-a bantuit proful de mate din liceu, cu integralele lui. Muuulta vreme… pana acum vreo 2-3 ani. Visam cum rasfoieste catalogul, spune un numar la intamplare, si persoana cu numarul respectiv la catalog trebuie sa iasa la tabla, sa rezolve nu stiu ce avioane de probleme, date pe la balcaniadele din anii ’70…

  3. 25. Și eu sunt în sesiune și mi se pare oribil. Nu sesiunea în sine mi se pare că e grea, pentru că față de cea din primul an, acum nu mai simt că mă urc pe pereți de tristețe, ci presiunea pe care o pun toți pe tine când te întreabă de examene. Plus gândul că știu că mai urmează o grămadă :))

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.