#365 – Salată de fructe

7
1202

Nu vă lăsați păcăliți de titlu, nu este un articol în care preamăresc o salată de fructe. Am ales acest titlu, nu pentru a vă induce în eroare, ci pentru că nu m-am decis despre ce să scriu astăzi. Și, ca de fiecare dată când nu mă pot hotărâ asupra unui singur lucru, aberez despre mai multe.

Deja v-am spus 23 de chestii despre mine, în general ce iubesc, de ce îmi este frică, la ce fel de filme cretine mă uit și așa mai departe. Astăzi vreau să vă spun câte ceva despre personalitatea mea și relația pe care o am cu copiii mei.

Interesant? Nu știu dacă este, dar asta mi-a venit în minte deci despre asta trebuie sa vorbesc 😀

Am mai spus eu că sunt născută sub semnul zodiacal Balanță, dar nu am specificat că ascendentul îl am în Fecioară. Nu știu cum este la voi, dar la mine caracteristicile generale se potrivesc foarte bine. Horoscopul zilnic nu îl cred, nu îl citesc și nu îmi pasă ce are de spus, asta ca să lămurim treaba încă de la început.

Iubesc dreptatea și sunt mereu de partea ei. Chiar și atunci când dreptatea nu este a mea. Știu că pare ciudat, dar chiar și când nu îmi este favorabil mie, știu să apăr ce este drept. Probabil că mama avea dreptate și trebuia să mă fac judecător…not.

bomboane de ciocolata cu crema de fructe

La fel de mult cum iubesc dreptatea și tot ce are legătură cu justiția (multă vreme am lucrat în domeniu, la Curtea de Apel București și apoi la un maaaaare cabinet de avocatură), iubesc artele. Muzica, pictura, sculptura, dansul (în toate formele lui), literatura…you name it, I love it. Nu cred că te poți plictisi într-un muzeu. Merg la operă, operetă, teatru, balet, concerte simfonice, muzee. Citesc cât de mult pot (mi-am stabilit și o normă anuală…serios, nu glumesc). Scriu. Oricând, oricât, orice (bine, nu știu dacă asta face parte din treaba cu arta…dar dă bine în articol).

Și ca să ajung la partea în care vă povestesc un piculeț din relația mea cu copiii, păi, eu și copiii mei suntem foarte buni prieteni. Să nu înțelegeți aici că nu am avea limite. Dimpotrivă, chiar. Avem limite pentru siguranța noastră. Dar atâta vreme cât ne desfășurăm în perimetrul de siguranță, ne permitem multe unii cu alții. Nu le este frică de mine, nu le este frică să îmi spună că țip și nu este cazul sau că vorbesc prea tare sau că nu am dreptate. Nu le este frică să îmi spună că am procedat greșit sau că sunt incorectă. Nu le este frică să îmi spună NU.

Noi supunem la vot corect în care majoritatea câștigă. Ne consultăm în toate și le cer părerea atunci când am de luat o decizie importantă care îi afectează și pe ei. Îi implic în toate aspectele vieții noastre împreună. Au drepturi dar și obligații, la fel ca mine. Obligațiile lor au crescut pe măsură ce și ei au crescut, mă ajută la curățenie, gătim împreună, întind/împachetează haine etc.

Nu îi stresez cu școala. Cred că partea asta lor le place cel mai mult. Pun mare preț pe educație, dar nu dau doi bani pe notele de la școală. Ei pun multe întrebări și eu le explic în amănunt până se plictisesc de atâtea explicații. Dacă nu știu, caut pe net :D. Îi car după mine peste tot și încerc să le arăt cât mai multe. Cât mai mult din lume, cât mai mult din viață, cât mai mult din oameni, cât mai mult din cultură.

Da, sunt o mamă anormală, spun unii, dar mie îmi place așa. Sper că nu greșesc cu felul în care am ales să îi cresc, dar ei sunt fericiți și asta este tot ce contează pentru mine. Încep și eu ca Prințesa Urbană, nu mă interesează ce meserie vor alege când vor crește, îmi doresc doar să se facă fericiți. Cred că este o meserie bună.

Și pentru că mie îmi place la muzeu, concert, operă….și copiii îi car după mine peste tot…vă imaginați că și ei și-au însușit bunele obiceiuri. Sunt mega mândră de ei când îi văd că citesc, mă văd pe mine citind și fac asta și ei. Pur și simplu mi se umple inima de bucurie 🙂

V-am spus că salată de fructe fac astăzi din articolul ăsta? Și tocăniță se potrivea, dar parcă salată de fructe sună totuși mai bine. Și a fost mai simplu și să împrumut pozele din articolul Iulianei. Scuzeeee (and do not kill me…please?)

Vă aștept cu propria salată de fructe în comentarii. Nu uitați că mai este puțin și se încheie luna și eu am de dat coronițe pentru premianți.

zile dulci,

Raluca

7 COMMENTS

  1. Eu am sa iau la propriu articolul tau si-ti zic de pe acum ca-mi place salata de fructe :))) cu un motz de frisca sau inghetata de vanilie deasupra :))) nah :D. Ce sa zic ??? eu sunt un pic mai dura cu copiii mei , sunt 2 baieti ..iar tatal lor e cam delasator …asa ca armata o fac eu cu ei .:))) Ne intelegem bine , pana cand sar ei calul. Doar privirea de tigru infometat sa mi-o ridic spre ei …si se face tacere .:))).Pai cum altfel ??? altfel ma duc eu la spitalul 9 …:))) In rest …am mare grija de ei, mergem la film , la inghetata , la mall, ii ajut cu scoala , am mare grija la educatia lor,…si discutam toate problemele. Cred cu tarie ca nu exista copii rai sau buni ….totul depinde de noi , parintii si adultii in general ..ce fel de educatie alegem sa le dam .:)

  2. Buna, Raluca. Am citit toate cele 23 de articole scrise de tine pana acum si intentionez sa o fac in continuare pentru ca imi place omul pe care il descopar din ele. Pana acum nu mi-am facut curaj sa las comentarii articolele tale, dar cu acesta de azi parca mi-ai atins inima.
    Eu nu am inca copii si probabil ca va mai dura ceva timp pana va apare un bebe in viata mea, dar am ocazia sa lucrez cu copiii si, de aceea, in ultima vreme am inceput sa imi planific in mintea mea ce fel de mama mi-as dori sa fiu.
    Vreau sa te felicit, in primul rand, pentru ca transmiti pasiunea pentru citit si pentru arta copiilor tai, cred ca asta e cea mai valoroasa mostenire pe care le-o poti lasa.
    De asemenea, si vorbesc acum ca dascal, aplauze pentru tine ca nu stresezi copiii pentru notele de la scoala pentru ca in lumea in care traim acestea nu oglindesc cunostintele lor.
    Raluca, you rock, si cand voi fi mama, as vrea sa fiu genul tau de mama.

  3. Felicitari pentru ca le insipiri copiilor setea de cultura! E cel mai bun lucru pe care-l poti sadi in sufletul lor! Iar faptul ca ai rabdare sa le explici e priceless! Asa vei creste copii inteligenti, pentru ca le dezvolti gandirea critica, capacitatea de analiza si sinteza, rationamentul logic, lucruri atat de importante si totusi slab dezvoltate in invatamantul romanesc…
    Mie imi place tot ce tine de educatie – de la functionarea creierului, emotiilor, impactul emotiilor asupra invatarii, functionarea memoriei, intelegerii, metode de motivare pentru a invata, metode de invatare eficienta, pana la metode de parenting. Creierul e uimitor, e fascinant, sta in puterea noastra sa-l folosim la capacitatea maxima, sa nu lasam neuronii nefolositi sa se usuce si sa cada.

  4. Imi place sa merg la teatru, aproape toti prietenii mei sunt actori, ii duc si pe copii cu mine in functie de ce piesa se joaca. Nu sunt o mama severa, la fel ca tine ma consult cu ei in toate, le dau sfaturi, le cer sfatul, sunt cei mai buni observatori si judecatori. Ii ajut mereu la lectii indiferent de materie, la engleza si la franceza m-am pus cu burta pe carte in rand cu ei sa reiau gramatica, iti dai seama mai incolo ce ma asteapta la geometrie sa reinvat formulele, dar in asta sta toata frumusetea. La geografie, istorie incerc sa fiu cu un pas inaintea scolii, le cumpar enciclopedii pt varsta lor si citim impreuna, mai ales ca sunt poze si adora lucrul asta.
    Ma ajuta cu treburile casei, ii trimit la mici cumparaturi, salata de fructe e placerea lor sa o faca, isi i-au cutitase micute si isi incep treaba. 🙂 Mare ajutor am cu ei, vorbesc foarte serios.
    In calatorii ii duc peste tot cu mine, la munte, la mare, in tari straine, oriunde. Le place sa zboare cu avionul, visul baiatului cel mare e sa se faca pilot. Cel mijlociu imi spune ca ar vrea oricare meserie numai sa se trezeasca la ora 9 dimineata. :))) Cea mica se vede printesa pe viitor. 🙂
    Raluca, esti o mamica super cool! Cel mai important e sa ne vedem copiii fericiti si sanatosi.
    Te pup. Sper sa nu se incheie proiectul #365. 🙂

  5. Trebuie sa iti zic: chestia cea mai enervanta e ca dupa ce am dezbatut atatea subiecte si am dazvaluit 1001 secrete nu putem sa ne vedem live toate impreuna cu Iuliana la un gulas sau la o ciocolata calda.

    • Măi, gulaș nu sunt sigură că aș mânca, dar unei căni aburinde cu ciocolată chiar nu aș zice nu.
      Și să știi că n-am vreo viață secretă 🙂 Dacă se propune, ne vedem, doar anunțați-mă vă vreți.

  6. 23. Viața mea e cu totul o salată de fructe.

    Am plecat din Slatina cu gândul de a deveni jurist. Între timp m-am îndrăgostit de tot ce înseamnă comunicare, blogging și social media și deși îmi dau seama câte prostioare am făcut pe traseu, încerc să învăț în fiecare zi cum să mă dezvolt în direcția asta. Tot între timp, m-am și angajat, într-un domeniu care nu are nicio legătură cu vreunul descris mai sus: adică, în învățământul privat.

    În fiecare zi îmi împart viața între niște copii adorabili, o facultate care nu are nicio legătură cu personalitatea mea extrovertită, blogul de care încerc să am grijă cât de bine pot și un prieten alături de care locuiesc deja de câteva luni. Uneori îmi ies toate de minune și am zile super fericite în cascadă. Alte ori, mă simt prea obosită și aș vrea să dorm 7 zile.

    Habar nu am ce o să fac cu viața mea, dar încă nu mă îngrijorează asta. M-am hotărât că mi-a mai rămas puțin timp să fac fix ce vreau, să-mi dau voie să greșesc, să-mi pară așa rău încât mai că m-aș ascunde în munți și apoi să o iau de la capăt cu zâmbetul pe buze. 😀

Comentează și tu! Spune-ți părerea.