#365 – Oameni și locuri

2
1822

Iar mi-am ratat deadline-urile și mă văd nevoită să vă scriu două dezvăluiri într-un singur articol. Am avut o săptămână grea (despre săptămâna Iulianei nici nu vreau să încep să vă spun) și copiii au fost în vacanță, ceea ce înseamnă că o mare parte din timpul meu le-a fost alocata lor. Știu, știu, sunt o mamă extraordinară, vă mulțumesc pentru aprecieri, voi avea propria-mi statuie în parc la un moment dat. Știu și cum se va numi: monument închinat mamei căzute la datorie; a crescut oameni... Profund, nu?

Acum, că știți cum se va numi statuia închinată mie, am să vă spun și dezvăluirile de săptămâna aceasta. Iubesc oamenii. Ii iubesc tare mult deși ajung de foarte multe ori să fiu dezamăgită de către ei. Cred că meseria pe care o practic este o consecință firească a faptului că iubesc oamenii așa de mult.

Sunt mereu prezentă la evenimente, conferințe, petreceri și în general locuri în care sunt aglomerări de oameni. Nu ratez nimic. Iuliana spune despre mine că sunt un freak of nature, dar mie îmi place să socializez (iar asta cred că este o consecință directă a faptului că îmi place să mă aud vorbind).

A doua dezvăluire se referă la faptul că iubesc să descopăr locuri noi. Fie că este vorba despre țări noi, orașe noi, restaurante noi, cafenele noi, librării, biblioteci, magazine, străzi, parcuri…ați înțeles voi ideea. Faptul că toate aceste locuri au în comun oamenii care le populează și pe care îi iubesc…ei asta este o altă poveste.

Iubesc să descopăr locuri frumoase, să știu unde se mănâncă bine, unde este cea mai faină limonadă sau pe unde te poți plimba ore în șir fără să te plictisești. Îmi place când sunt întrebată care este cel mai bun loc pentru sushi, iar eu, ca un expert în locuri (și oameni) ce sunt, răspund cu o altă întrebare: în România? muhahahahaha! Evident că până la finalul conversației îndrum oamenii către cele mai mișto locuri pe care le știu și toată lumea este fericită.

Cea mai mare fericire? Atunci când mă sună și îmi spun că locul ăla a fost exact ce își doreau, că este exact așa cum am spus eu că va fi și că mâncarea/băutura a fost delicioasă. Ce să îmi mai doresc? eu și oamenii mei…

Tot scriind aici despre mine, oamenii mei și locurile mele faine, am realizat că proiectele mele de anul acesta, 365 de lucruri despre mine și Orașul este biroul meu, le-am făcut fix pentru că asta iubesc eu cel mai tare, oamenii mei și locurile mele.

De final vă spun că aștept în schimb două dezvăluiri de la voi 🙂

weekend liniștit,

Raluca

2 COMENTARII

  1. 1. si eu iubesc oamenii , in pofida faptului ca deseori ma dezamagesc . dar stii ceva ? perfectiune nu exista . poate si eu am dezamagit pe cineva , undeva , candva. 2. imi plac animalutele. ele nu te dezamagesc niciodata . ( cel putin mie nu mi s-a intamplat ). ( totusi nu pune la lista animalutelor serpi, sobolani , paianjeni si scorpioni ) :))) atata dezvaluire am pe azi .:)

  2. 1. Eu incerc sa iubesc oamenii… si atat. Caut sa descopar in fiecare om ceva frumos, ce merita iubit. Nu mai vorbesc despre dezamagiri… incerc sa-i iubesc si atunci cand nu sunt cum cred eu (sau cum mi-as dori eu sa fie), pentru ca stiu ca si pe mine altii ma iubesc desi nu sunt o persoana usor de iubit.
    2. Imi place sa invat de la oameni. Fiecare om imi ofera lectii de viata pe care sunt bucuroasa sa le invat. Invat de la oameni invatati, neinvatati, mari, mici, analfabeti sau doctoranzi… fiecare are o comoara ce abia astept sa o descopar 🙂

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.