#365 – Maraton

2
1216

Că week end-ul acesta este maraton în București nu cred că este necesar să vă spun. Nici că s-au adunat alergători din toate colțurile lumii. Dar m-am gândit să vă povestesc cum trec atleții de performanță pe la punctele de hidratare….cu 40-50 de minute înainte restului alergătorilor. Mi s-a părut fantastic de fiecare dată.

Noi, eu și copiii mei, suntem prezenți de fiecare dată la maraton. În zilele în care nu alergăm suntem voluntari la punctele de hidratare. Și, ca să răspund la o întrebare care deja a început să mă cam enerveze, nu, nu îmi oblig copiii să facă asta, este o decizie pe care o iau singuri și sunt foarte mândră de ei.

Vor să știe când este maraton și mă roagă să îi înscriu. Nu ratăm nici un astfel de eveniment. Ziua de astăzi a maratonului a fost dedicată celor mici așa că ai mei copilași nu au lipsit. Sunt tristă că, deși am avut motive bine întemeiate, nu am putut fi alături de ei. Este prima oară când nu am fost prezentă pe margine să îi susțin. Dar este ok, sunt mari și s-au descurcat super.

Mă bucur că am reușit să îi fac să iubească sportul și cărțile. Dintre toate lucrurile pe care i-am învățat, alături de inteligența emoțională, de acestea sunt cea mai mândră. Doar gândindu-mă la aceste trei lucruri atât de importante pot spune că nu am eșuat complet ca mamă.

Mi se atât de important pentru copiii din generația tehnologiei și a vitezei să știe să aprecieze o carte, să iubească să citească, să le fie drag să aibă cărți în casa lor și fără de care să simtă acea casa goală. Mi se pare cel puțin la fel de important să iubească să facă mișcare, să iasă în natură, să participe la competiții sportive.

Cărțile antrenează mintea și o țin sănătoasă. Sportul antrenează corpul și îl țin sănătos. Empatia, bunătatea, înțelegerea celor din jur mențin relațiile cu ceilalți sănătoase. Și cred că sănătatea aceasta aduce fericire. Iar eu copii fericiți cresc 🙂

Au fost la maraton astăzi și au venit acasă obosiți, cu povești și amintiri pentru viitor, cu experiențe și prieteni noi, cu hainele murdare și medalii agățate de gât. Serios, ce îți poți dori mai mult de la viață?

Raluca

2 COMMENTS

  1. Felicitari! Nu am copii, dar admir parinti care incearca sa aduca si altceva in viata unui copil: nu doar tablete, jocuri pe calculator sau mai stiu ce.

  2. Foarte frumos! Baietelul meu Dragos are 4 ani si abia astept sa fie suficient de mare ca sa-l pot inscrie la maratoane, fiindca el oricum alearga non-stop. 🙂

Comentează și tu! Spune-ți părerea.