#365 – Maestru al apei

4
2668

Mereu spun că nu mai public articolul noaptea….și de fiecare dată doar noaptea reușesc să îl urc pe blog. Și chiar i-am promis Iulianei că astăzi pun articolul la 11…doar că nu am specificat care 11.

În afara faptului că sunt o întârziată, astăzi vreau să vă spun despre mine, cu mândrie, că sunt maestru al apei.

Nu știu dacă ați văzut acel film (mega prost, aș putea adăuga), Avatar – The Last Airbender, în care un copil este avatarul care se tot reîncarnează și are puteri speciale asupra celor patru elemente. Dacă l-ați ratat (eu nu ratez niciodată un film în halul ăsta de prost), are și o serie de benzi desenate și una de desene animate.

În film, sunt maeștri ai apelor, ai focului, ai pământului și ai aerului. Ei bine, eu am decis, sunt un maestru al apei. Pam pam. Trebuie să fiu, altă explicație nu există.

Nu, nu reușesc să o controlez cu puterea minți, nici so o fac să danseze nu pot, nu reușesc să o aduc la punctul de fierbere și nici să o îngheț. În schimb, o iubesc tare, tare și dacă aș putea alege o stare de agregare pentru mine, lichid ar fi (de preferință oceanic și nu din vezică).

Fac tot felul de sporturi acvatice, tot ce se poate. Nu mă dau în lături de la scuba, caiac, rafting și câte mai cele. Dar cred că cea mai mare putere a mea în calitate de maestru al apei este puterea de a înghiți râu, mare, ocean, lac…baltă, sau ce se mai nimerește, fără să mor…prea repede.

Da, cred că este cu adevărat o putere fantastică să înghiți litri mulți de lac Mogoșoaia și de râu Buzău și să mai trăiești să povestești asta.

Acum că am stabilit că sunt un maestru al apei, și ați înțeles și voi de ce, stau și mă întreb ce este mai rău: faptul că filmul ăla există, sau faptul că folosesc referințe din el? Prin urmare, cine este mai nasol, aia de l-au făcut sau eu de l-am văzut și îl pomenesc?

Vă rog să vă dați cu părerea asupra sănătății mele mintale precare (și să vă minunați de puterile mele de maestru al apei) în timp ce îmi strecurați și câteva cuvințele despre voi.

zile pline de puteri supranaturale vă doresc,

Raluca

4 COMENTARII

  1. Eu iubesc aerul…poate si pentru ca sunt o zodie de aer :)) m-as visa printre nori, plutind, zburand cu niste aripi colorate, pilotand un avion de mare viteza..sau facand parte dintr-un echipaj pe o nava spatiala undeva in univers , eventual pe Marte .:)

  2. Iar eu bag doar degetul mic timid in apa, de teama sa nu ma ud :)) Eu si apa nu suntem prietene. Ador sa vad marea, Dunarea (la birou am priveliste la Dunare), dar nu simt nevoia decat sa-mi ud picioarele, nici vorba de senzatii tari.

    Mie imi place sa zbor cu avionul; ador sa stau cu nasul lipit de geam si sa admir privelistea (fie ca sunt nori, fie ca e cer senin, nu conteaza, imi place la fel de mult). Cand eram mica, visam adesea ca pot zbura, aidoma unei pasari… cand am mers pentru prima oara cu avionul a fost o experienta extraordinara, am simtit cum visul devine realitate.

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.