#365 – În același pat

5
1158

Proiectul #365despremine îmi este tot mai drag pe zi ce trece. Am realizat că v-am spus o mulțime de lucruri despre mine, unele draguțe, altele mai puțin drăguțe. Important este că toate sunt reale, nu? Că până la urmă despre asta este vorba.

În fiecare zi mă pregătesc să vă mai spun ceva și cântăresc bine. Mă uit în jur să văd ce mă inspiră și apoi mă apuc de așternut cuvintele unele după altele. E mult până ce descopăr subiectul, restul vine natural. Și intriga și începutul poveștii…chiar și finalul. Cuvintele se așează cuminți unul după celălalt de parcă își știu deja locul. După ce termin de scris, îl citesc și eu pentru prima oară. Nu îl știu nici înainte să îl scriu, nu am indicii nici în timp ce apăs cu îndârjire tastele calculatorului. Abia la final ajung să știu și eu ce am scris. Atunci când este gata.

Dar nu despre asta voiam să vă povestesc astăzi. Dezvăluirea de astăzi este despre fetița mea cu cosițe blonde (eu zic că este șatenă dar nu mai am chef să mă cert pe tonuri și subtonuri cu Iuliana și să încep, din nou, polemica blondului natural).

Eu am dormit cu fetița mea în același pat încă de când am născut-o. De fapt, după ce am născut-o și pe ea, am dormit cu amândoi în pat. Eram eu și doi prunci mici cât două sarmale. Alăptam și mi se părea cel mai simplu așa. Nu mi-a fost teamă că o să mă întorc peste ei, nu mi-a fost teamă că o să îi sufoc în pat, nu mi-a fost teamă de nimic.

Nu aș fi putut pierde somnul nostru îmbrățișat pentru nimic în lume, așa că am dormit mereu cu amândoi în pat. Am primit multe sfaturi și reproșuri, am auzit de foarte multe ori că nu îi voi mai obișnui în veci să doarmă singuri. Păi sper, că nici nu intenționez. Eu mi-aș dori să doarmă în același pat cu mine până în anul IV de facultate. Sau mai bine până termină câte Master.

Am reușit ceva vreme să dormim toți trei într-un singur pat, un pat gigantic, evident. Însă băiețelul meu a decis că este mare și are nevoie de un pat propriu. De preferat într-o altă cameră. Singur. Fără mămică, fără surioară, căci așa dorm băieții mari.

Dormeam cu ei pentru că îmi plăcea, și încă îmi place, să le adulmec mirosul lor de bebeluși mici și frumoși. Acum, când sunt deja mărișori, le adulmec mirosul de somn. Dimineața îl trag pe nări cu nesaț să nu pierd nici un fir. Și pupiciurile de somn sunt delicioase, evident. Pupiciurile alea administrate fix în secunda în care deschid leneș ochii pe jumătate.

Fetița mea nu concepe să doarmă fără mine. Merge la culcare și prima întrebare în drum spre pat este: tu când vii la culcare? Când ajung și eu în pat ea deja doarme de multă vreme, și totuși, așa prin somn, mă simte și mă îmbrățișează. Este cel mai minunat sentiment din lume. Și o privesc, o mângâi, o miros (da, sunt o ciudată) și adorm fericită. În fiecare seară.

Peste zi își întrerupe jocul/temele/activitatea doar pentru că are nevoie urgentă de o îmbrățișare. Și de un pupic. Se agață de mine cu amândouă mâinile și îmi spune că i-a fost dor de mine, deși suntem în aceiași cameră. Mă alintă și se alintă în brațele mele și îmi spune că mă iubește cât un univers de universuri. Și asta chiar este mult. Când era mai mică îmi spunea că mă iubește cât un copac de mult. Sau cât o casă. Dar eu sunt convinsă că acel copac, sau acea casă, erau la fel de mari ca un univers de universuri.

Nu mi se pare ciudat că dormim în același pat. Char deloc. De fapt, nici nu îmi doresc să fie altfel. Nu cred că îi creez fetiței mele probleme mintale pentru că împărțim un pat și o îmbrățișare noaptea. Cred în schimb că îi ofer toată dragostea de care are ea nevoie. Și ea chiar are nevoie de multă dragoste.

Voi ce părere aveți despre dormitul în același pat cu copilul? Cum vi se pare?

Și dacă nu vreți să îmi povestiți despre asta, orice dezvăluire la schimb este binevenită 🙂

zile pline de odihnă,

Raluca

SHARE
Previous articleGama Drops of Youth se extinde
Next articleDevin blondă și-s pe mâini bune
Numele meu este Raluca şi sunt dependentă de scris. Şi de călătorii. Şi de frumos în toate formele lui. Sunt pasionată de oameni şi de poveştile lor. Iubesc cărţile, teatrul, filmele bune, opera, baletul, marea, bicicleta, Eminem, Rammstein şi Korn. V-am spus că nu pot trăi fără mare? A, şi iubesc căţeii.

5 COMMENTS

  1. Si eu dorm tot timpul cu fetita mea, suntem nedespartite. Baietii mei au decis mai de mult ca sunt mari si ca vor sa doarma singuri fara mami si tati numai sa le las veioza aprinsa pana sa adoarma.
    Am prieteni care imi povestesc ca i-au obligat pe copii sa doarma singuri de mici in camarutele lor, eu nu am putut.. I-am tinut langa mine in siguranta pana singuri au luat decizia ca vor intimitatea lor.
    Unul din cele mai frumoase momente ale vietii e sa dormi alaturi de copilasi. Fiecare rand pe care l-ai scris l-am inteles perfect.
    Cand eram mica dormeam alaturi de bunica, iar la 7 ani tin minte foarte bine momentul, i-am spus ca ma cam inghesuie in pat si ca vreau sa dorm singura numai sa imi lase usa deschisa la camera. 🙂

  2. Cred ca si eu daca aveam o fetita as fi dormit mai mult cu ea ,..dar asa , avand doi baieti ..ei singuri au decis ca vor sa doarma singuri in camera lor. Desigur , cand au cosmaruri , ..vin amandoi si se gudura pe langa mine …si ma roaga sa dorm cu ei :))) profitorii :))) :X:X si mie mi-era drag sa-i pupacesc si sa-i miros cand erau bebelusi ,,si apoi la cativa anisori …acum am lasat-o mai moale …dar iubirea din suflet nu mi-o poate lua nimeni . Per ansamblu , ..acu” de cand am mult de lucru ….chiar am nevoie de odihna …si nu mai suport sa ma bibileasca ei prin pat . Prefer sa am un king size bed doar al meu 😀 .

  3. Si mie îmi place proiectul asta foarte mult,mi se pare extrem de original! Un mare bravo!
    Revenind…mi se pare super dragut ca impartasesti astfel de momente cu ei,sunt niște clipe care,oricât de mult ti-ai dori,nu se mai întorc. Nu sunt încă mama,dar cred ca sunt niște sentimente incredibile!

  4. Frumos! Astfel de momente sunt nepretuite. Totusi tind sa cred ca intr-o familie este foarte important sa nu se rupa relatia dintre parinti de dragul copiilor – parintii au si ei nevoie de intimitate.

Comentează și tu! Spune-ți părerea.