#365 – Merg pe jos

12
1534

Merg pe jos cu plăcere indiferent de distanță. Ca să vă faceți o idee, stau pe lângă Spitalul Colentina iar școala copiilor este aproape de Intercontinental. Îi duc în fiecare zi la școală pe jos, în ritm alert. Asta este un fel de încălzire de dimineață. Apoi merg către birou, care este aproape de Nerva Traian, tot pe jos. La prânz fac același drum doar că în sens invers. Nerva Traian-Intercontinental, să iau copii, Intercontinental-Spitalul Colentina, să ajungem acasă.

Îmi place mult drumul nostru de fiecare zi. Când sunt cu copii, la și de la școală, vorbim vrute și nevrute, ne facem farse, glumim și râdem. Apoi, când sunt singură în mersul meu, ascult muzică la căști. Și pentru că întâmplarea face să ascult muzică rock, uneori, când îmi alunecă o cască din ureche, mai sperii câte o babă doamnă în vârstă sau două. True story.

#365 Merg pe jos 2

Faptul că merg pe jos a determinat ca și copiii mei să facă același lucru. Și asta pentru că pur și simplu nu au avut alternativă. Partea bună este că, atunci când călătorim, mă pot baza pe ei că vor face aceleași distanțe ca și mine fără să se plângă de oboseală.

Am făcut o obișnuință în a lua fiecare oraș nou la picior, pentru că așa ni se pare nouă că îl cunoaștem cel mai bine. Suntem în stare să colindăm o zi întreagă, de dimineață până seara, cu o singură pauză de stat jos – când mâncăm de prânz.

#365 Merg pe jos 3

Fiecare vârstă a copiilor mei mi-a plăcut extrem de tare, dar cumva parcă asta le întrece pe toate. Sunt suficient de mari încât să îi pot lua în aventuri cu mine, suficient de rezistenți încât să meargă distanțe lungi pe jos, suficient de amuzanți încât să nu te plictisești cu ei nicio secundă, suficient de drăguți încât să îi ierți ușor pentru toate năzbâtiile și suficient de isteți cât să îți dea replici pline de sarcasm care să te dea pe spate. Și să nu uit, suficient de mici încât să te poată face de râs cu fiecare ocazie, mai ales când sunt oameni pe care nu îi cunoști (sau oameni de care ai nevoie) de față.

Merg pe jos. Mult. Și copiii mei la fel. Voi ce îmi povestiți astăzi în #365?

pe curând,

Raluca

12 COMENTARII

  1. Si eu merg mult pe jos ..in ritm alert…la fel si copiii mei ..care stau la un sfert de ora de scoala ..nici n-ar avea sens sa mearga cu mijloace de transport ..in plus …asa fac si ei miscare .Iar eu sunt obisnuita cu mersul pe jos ..exact ca si tine …prin ce orase in lume am fost …placerea mea era sa strabat orasul pe jos ,…sa vad oamenii ..fiecare loc …pe care in alt mod nu le poti vedea. In plus ….mersul pe jos e sanatos ….nu mai e nevoie de sala si alte antrenamente ( care pt. mine sunt plictisitoare ) 🙂

  2. Si eu ador sa merg pe jos, dar nu’s asa ‘talentata’ ca tine; eu ma plang si cand nu mai pot, pai nu mai pot; m-asez unde nimeres (banca, trotuar, iarba) si nu ma mai ridici decat cu promisiunea ca ori mergem acasa sa beneficiez de un masaj ori la un local ceva sa ma relaxez cu o cafea buna si ceva de haleala :))

  3. Imi place asa de mult cum vorbesti despre copiii tai!

    Si mie imi place sa merg pe jos (ma intorc pe jos de la munca; fac 30 min pana acasa; dimineata ma duce sotul cu masina din motive de somn – I’m not a morning person si programul meu incepe la 8; mai devreme de 8.20 nu reusesc sa ajung).
    Imi place si mie la nebunie sa cutreier orasele la pas, sa admir fiecare coltisor, sa fiu toata ziua pe drum. Totul este sa am incaltaminte comoda (motiv pentru care port incaltaminte cu toc sau platforma rar; talpa joasa si comoda este de baza).

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.