#365 de griji…pe zi

5
2621

Nu știu cum sunteți voi, dar eu sunt foarte obosită încrezătoare. Tot timpul. Mă dărâmă greu problemele, și când reușesc, e clar că sunt mega serioase. Nu îmi fac griji pentru ziua de mâine, nu mă impresionează prea ușor. Nu îmi fac griji nici pentru bani sau pentru problemele ce pot apărea atunci când călătoresc (deși cred că uneori e bine să îți facă câteva griji).

Însă, de când am copiii, îmi fac cel puțin 365 de griji pe zi. Din prima secundă în care nu au mai fost în interiorul meu. Mi se pare incredibil câte griji îți poți face pentru un boț de om de câteva kilograme.

Abia ai născut și ești încă în spital? Dacă îl schimbă asistenta din greșeală până reușești tu să îl miroși bine și să reușești să îl identifici din 15 miliarde de copiii identici? Dacă intră în spital o nebună și fuge cu adorabilul în timp ce ai reușit și tu să închizi ochii o milisecundă? Dacă se prăbușește spitalul cu voi înauntru? Tu ca tu…dar boțul…

Ai ajuns acasă și crezi că o să fie mai relaxant? Dacă intră cineva pe geam și îl fură? Stai la un etaj superior? Dacă se cațără Spiderman pe bloc și fură boțul? Ce să facă Spiderman cu copilul? Dacă e mercenar plătit de un milionar nebun care își dorește fix copilul tău? Se poate întâmpla….

A crescut copilul suficient cât să vrea camera lui? Dacă uită să respire în camera alăturată și tu nu auzi? Dacă intră cineva în casă și îl fură? Dacă se dărâmă casa? Tu ca tu….dar boțul?!…

Nu, nu îmi fac griji pentru nimic pe lumea asta, sunt prea obosită încrezătoare. Dar când vine vorba despre cei doi negri mititei din dotare (ok, sunt albi, cei doi albi mititei….sună la fel?…vezi?), mor cu zile și cu atacuri de panică nefondate. Cum nefondate? Păi știu eu și singură că sunt nebună, cum să existe Spiderman? Nu există….bine, poate există cineva care se cațără pe blocuri să fure copii la ordinele unui miliardar nebun descopilat (adică fără moștenitor propriu), dar nu e Spiderman….zic și eu..

Îmi fac șapte-sute de miliarde de griji pentru ei, marea majoritate fără aplicabilitate în realitate, pentru că îi iubesc mai mult decât am crezut vreodată că voi iubi pe cineva. Nici nu am știut că există ceea ce simt eu pentru ei. Și îmi fac griji nu doar pentru că sunt nebună de legat, ci și pentru că îmi este teamă să nu pierd ceea ce am acum.

Sunt nebună fără limite pentru că iubesc fără limite, și iubirea este o nebunie oricum.

Voi cum sunteți? Îl pândiți pe Spiderman cu tigaia? Ce griji vă faceți voi? Haide să facem o listă lungă :)))))

zile pline de iubire,

Raluca

5 COMENTARII

  1. Well ..as fi vrut s-o fac pe dura si sa-ti spun ca nu-mi e frica pentru cei doi baieti ai mei …dar MI-E FRICA. Nu prea arat asta , nu fac atacuri de panica alarmante ..dar sunt tot timpul intr-o alerta interioara cand vine vorba de ei. Stii ??? nu prea ai cum schimba asta …in tot regnul animal aproape , cel putin la mamiferele apropiate noua ,….femela e cea care are grija de puiul ei pana ( in unele cazuri ) la maturitate. E in adn-ul nostru. Cele care vor zice altfel ..probabil inca nu sunt mame. Cand vor deveni…..mai vorbim :).

  2. Exact asa sunt si eu cu fetita mea. Imi fac tot felul de scenarii si imi iau tot felul de masuri de siguranta, asa, preventiv. 🙂 Sotul zice ca am luat-o razna. :))

  3. La fel ca tine, cele mai mari griji le am pentru copii. In fiecare zi ii duc la scoala ca sa fiu sigura ca au ajuns cu bine si la fel ii astept dupa cursuri desi au colegi in clasa care se descurca singuri si stau cu „cheia la gat”. La joaca ii pandesc, ii aud, am incredere in ei ca nu fug departe, dar crede-ma ca ma gandesc tot timpul la un hot care ar putea sa-i fure mai ales ca atatea lucruri urate se intampla in lumea asta.
    Imi fac griji pentru ei atunci cand fac iesiri cu clasa, le las un biletel in buzunar cu numarul meu de telefon in caz de urgenta. Nu am avut niciodata bona la copii tocmai din cauza obsesiei mele cu grija excesiva, daca cumva bona colaboreaza cu vreo organizatie secreta care fura copiii? :)) sau daca bona nu le da de mancare si vorbeste urat cu ei?
    E normal sa ne facem o mie de griji pentru copii doar ii iubim si sunt ai nostri.

  4. Eu n-am copii inca, dar sunt panicata din fire – imi fac griji pentru multe lucruri cand vine vorba de oamenii pe care ii iubesc, fac mii de scenarii arborescente in cap. Vai de mine cand voi avea copii! sau vai de ei? :)) glumesc. Cred intr-un parenting echilibrat, voi incerca sa ma educ si eu pe mine, sa nu-i sufoc pe bietii copii.

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.