#365 – Copilărie și povești (ne)muritoare

3
2133

Am absentat (ne)motivat cam multe zile și nu mi-am ținut promisiunea față de mine de a fi prezentă zilnic la întâlnirea cu voi. Am să vă povestesc într-o zi de ce am absentat, dar până atunci mai bine vorbim despre subiecte mai drăguțe.

Pentru că sunt în urmă cu șapte lucruri despre mine, am decis să le recuperez într-un singur articol. Și cum aveam de gând să vă povestesc mai multe despre copilărie și despre o Raluca mai mică și mai naivă (și mai bătăușă, aș adăuga) mi se pare potrivit să le grupez aici.

Nu uitați că la schimb aștept șapte mărturisiri și că se apropie finalul de lună. Cine oare primește un mărțișor consistent din partea mea?

Încep seria dezvăluirilor cu prima poezie pe care am scris-o pentru surioara mea. V-am povestit eu că prima mea poezie am scris-o la vârsta de 6 ani și era despre crizanteme, dar poezia asta este mai specială. Este singura poezie scrisă de mine pe care o știu pe de rost și dacă mă trezești în miez de noapte după o săptămână nedormită. Înseamnă tare mult pentru mine și pentru sora mea și este un fel de reminder al relației incredibil de apropiate pe care o avem încă din copilărie.

#365 copilărie beautybyjules.ro

Continui și vă spun despre mine că am făcut parte din corul școlii până în clasa a șasea. Nu știu ce s-a întâmplat după dar vocea mea nu a mai fost suavă de atunci. M-au invitat politicos să părăsesc corul și am fost foarte tristă. Cred că am și plâns. Acum, când, din greșeală, mă aud cântând, realizez că știau ei ce știau. Probabil că nu aveau nevoie, pe lângă soprană și tenor, și de un măgar.

Apoi am făcut Jiu Jitsu câțiva ani. Până să merg la jiu jitsu nu îmi era frică de nimeni, mă băteam cu băieții parte în parte și câștigam, la mama la ușă mereu veneau băieții cu mamele lor de mână să îmi ceară socoteală (menționez că, de cele mai multe ori, băieții erau mai mari decât mine). După ce am început să fac jiu jitsu, singurul lucru care s-a schimbat a fost că, deși îi rupeam cu bătaia în continuare, acum aveam și tehnică.

Am învățat limba engleză de una singură. Mare autodidactă, mare. M-am ambiționat într-o vară, când aveam 8 ani, parcă, să învăț. Și am învățat-o. Pe la 11 ani vorbeam mult mai bine decât prietenii mei de joacă care o studiau la școală. Eram foarte ambițioasă din copilărie, aparent. Nici atunci nu lăsam nimic să îmi stea în cale. Nici faptul că nu aveam profesor, nici faptul că nu aveam resurse, și cu atât mai puțin faptul că alții îmi spuneau că nu voi reuși. Acum vorbesc fluent.  Și foarte corect gramatical.

365 copilărie beautybyjules.ro 2

În liceu făceam frecvent temele colegilor mei. La limba engleză. Pentru bani. Pentru că le făceam repede și bine, și mai ales pentru că nu ceream sume prea mari, avem mulți clienți. Eram pusă pe business încă din copilărie. Un fel de micro antreprenoriat, ca să ne înțelegem 🙂

Mi-am luat primul job în timpul liceului. Și să nu vă imaginați că aveam un job de două ore sau ceva de genul ăsta, nicidecum. Mi-am luat un loc de muncă de opt ore. Mergem dimineața la școală iar după amiaza mergem la lucru. Anul în care m-am angajat a fost și anul în care am spus la revedere copilărie și m-am maturizat enorm. Am înțeles cum funcționează lumea, cum este să ai salariu și ce trebuie să faci pentru el. Pentru că am început devreme să lucrez, am reușit să schimb suficiente locuri de muncă pentru a-mi da seama ce îmi doresc să fac în viață. M-am descoperit eu pe mine.

Deși am lucrat în timpul liceului, am avut mereu note mari și foarte mari. Am luat premiu la final de an și am participat la olimpiade. Aveam un program mega încărcat, dar cumva reușeam să fac față. Viața mea de atunci mă pregătea pentru viața mea de acum…prietenii știu ce spun :))

Acum, că am terminat cele șapte lucruri despre mine cu care vă eram datoare, vă aștept să îmi spuneți șapte despre voi. Să menținem balanța, nu?

pe curând,

Raluca

3 COMENTARII

  1. Pai fata draga …la nazdravanii ne-am potrivit , nu gluma :)))
    1. Am scris si eu poezii incepand de prin gimnaziu. Prima poezie era dedicata unui puisorde gaina, Bobita , pe care l-am crescut eu pana la maturitate.
    2 Am facut parte din corul scolii pentru ca era obligatoriu . Dar nu-mi placeau cantecele alea deloc. ..desi eu iubesc muzica .
    3.Nu am facut jiu-jitsu, dar , ca si tine , bateam mai toti baietii din clasa. Specialitatea mea , insa , era trasul cu arcul cu sageti 😀 .Si ii nimeream de la distanta :))
    4.Am facut cursuri extrascolare de engleza si germana , apoi am continuat sa invat singura .:)
    5.In liceu copiam multe lectii de la colegii mei ..la matematica mai ales ..in schimb le ofeream temele de la chimie :)))
    6. Nu am lucrat in timpul liceului,dar faceam mici afaceri cu cosmetice avon :))
    7.Am luat si eu note mari ,din clasa 1 pana in clasa a 8-a ..si am fost la olimpiade judetene la lb. romana . Si la olimpiadele de sport . Am invins cu echipa de handbal a liceului ..si am fost pe locul 1 la juniori-tenis de masa :)).
    Gata cu lauda 😀

  2. Copilaria mea a fost frumoasa de tot, port amintiri de neuitat. 🙂
    Eram baietoasa si nazdravana, ma bateam cu toti baietii care se legau de prietenele mele, de mine nu prea se lua nimeni.. hihi :))
    Mergeam la cursuri de innot impreuna cu sora mea, dupa ce s-a chinuit bietul profesor luni bune cu noi sa ne invete sa innotam, ne-a pus sa sarim de la trambulina, s-a lasat cu tipete si plasete, ne era o frica.. eu am ramas cu sechele si acuma, sora-mea in schimb s-a „vindecat”. De la incidentul cu trambulina, gata.. nu am vrut sa mai mergem la cursuri.
    Pe cand eram adolescenta nu purtam deloc fustite sau rochii.
    Am inceput sa lucrez de la 16 ani in timpul vacantelor de vara, lucram o luna jumate, ca sa imi asigur excursia la mare sau la munte.
    Am cantat la pian, vioara si faceam parte din orchestra si corul scolii. 🙂
    In liceu imi placea chimia la nebunie, imi ajutam colegele care nu se descurcau deloc..for free(nu le am cu bussines-ul) 🙂
    Cu mare placere jucam sah si volei.
    La engleza si la franca eram tare, colegii apelau mereu la mine.
    Nu eram o tocilara si faceam parte din grupul cool al clasei. :))
    In liceu m-am apucat de fumat, dar asta nu e o lauda. Peste cativa ani mai tarziu m-am lasat. 🙂 Yuhuu! Tigara e boala grea.

  3. Pai sa vedem:
    1. Prima poezie am scris-o pe la 19 ani – un fel de Luceafar reinterpretat, adaptat la zilele noastre – a fost o provocare pentru un concurs, si chiar am castigat (nu stiu cum, ca nu-s talentata de fel).
    2. Si eu am facut parte din corul scolii in generala, dar nu pentru ca as fi fost talentata (n-am ureche muzicala si nici voce, sunt praf si la cantat, si la dansat), ci pentru ca aveam o memorie foarte buna si stiam toate cantecele pe dinafara, iar corul avea nevoie de cineva dupa care sa se ghideze in caz ca uita versurile – si le uita destul de des :))
    3. Cand eram la gradinita bateam baietii fara vreun studiu sau tact. Eram cea mai mica din grupa – eram o bucalata cu ochisori albastri si bucle blonde, perfect inocenta… veneau bunicile cu baietii de mana la bunica la poarta, sa se planga ca le-am cotonogit odoarele (si chiar si-o luau daca voiau sa-mi ia scaunul preferat, cartea mea de colorat sau alte obiecte personale, fara sa-mi ceara voie). Cand ma vedeau bunicile ce ingeras de copil sunt, le bufnea rasul si nu le venea sa creada ca as fi putut sa le fac baietilor vreun rau.
    4. Felicitari pentru faptul ca ai invatat engleza singura! Si eu am invatat-o mai mult singura, pentru ca pana in liceu am avut profesori slabi si dezinteresati…
    5. In liceu faceam temele la engleza si matematica, iar in facultate dadeam cursurile colegilor, sa le xeroxeze si ii ajutam la proiecte la fizica. In schimb primeam multe dulciuri – tort, chec, dulceata de struguri, de visine, sarlote, ciocolate… (ca doar studentii caministi primesc pachete delicioase de acasa). Colegele mele de camera erau foarte incantate de prestatia mea, caci beneficiau si ele de dulciurile primite 🙂
    6. Felicitari pentru faptul ca ai luat viata in piept de la o varsta asa de frageda! Eu m-am angajat la aproape 23 de ani, cand eram in anul 4 de facultate. Lucrez in acelasi loc si astazi si-mi place la nebunie ceea ce fac.
    7. Am fost mereu in top 5 (si la scoala, si la liceu, si la facultate), dar nu m-am zbatut niciodata sa fiu prima. Niciodata nu am pus prea mare pret pe note, ci doar pe ceea ce stiu sau nu stiu si cu ce ma ajuta ceea ce stiu (spre disperarea multora).

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.