#365 – Bali, o femeie și un OZN

0
1308

După Dubai și India am ajuns în Bali. Epuizată și foarte supărată pe companioni am decis că nu mai vorbesc cu nimeni și să refuz să părăsesc hotelul. Chiar dacă asta însemna să rămân nemâncată în seara respectivă. Puțin post negru nu a stricat nimănui. Ba chiar am decis că voi petrece cele 10 zile în izolare completă. Asta ca să le fie lecție când se vor plimba prin temple, vor face poze subacvatice și se vor bucura intens de vacanță. Da, am decis că este o pedeapsă portivită. Pentru ei, evident…

Deși am refuzat să vorbesc cu cineva, mă așteptam ca la întoarcere să îmi aducă și mie ceva, orice, de mâncare. Post, post, dar soarele era apus de mult și stomacul meu era gol. După ce am dormit în reprize să treacă mai repede timpul și supărarea am umplut depozitul cu somn până la refuz și nu a mai fost chip să mai primească nici măcar o frimitură.

Cum nu era nimic altceva de făcut, și cum nu era nimic de mâncare pe nicăieri și la room service nici nu m-a dus tărtăcuța, am zgâit ochii pe geam. Speram să se întoarcă la hotel răpuși de oboseală și de greutatea bunătăților cu care erau încărcați. Pentru mine.

Tot uitându-mă pe geam văd ceva luminițe ca de avion. Colorate și clipocitoare. Ce o fi? Avion sigur nu era că nu pleca nicăieri. Erau priponite fix în dreptul ferestrei mele și se mișcau ușor stânga-dreapta. Luminițe mișcătoare, dar nu foarte mișcătoare, în aer. Ce altceva poate fi dacă nu un OZN? Dacă mă răpesc extratereștrii și ăștia cred că am fugit de nebună și supărare? Ce caută un OZN fix în dreptul ferestrei mele? Ce caută un OZN fix în dreptul ferestrei mele când sunt singură în camera de hotel? Oare știu cei din OZN că sunt aici și că mă uit fix la ei?

10405443_722559961132752_3965148375287949465_n

Da, doar întrebări logice pe care și le-ar fi pus orice persoană întreagă la minte. Am decis, deci, că este un OZN dar că dorește să răpească pe altcineva și nu pe mine. Dacă mă voiau mă luau deja. Bun. Acestea fiind spuse am încercat, fără succes, să fac poze. Am încercat apoi să rețin cât mai multe detalii. Poate răpește pe cineva și să pot spune presei ce și cum.

Se întorc fii rătăcitori, fără mâncare (dacă citiți aceste rânduri, și știu că o faceți, nici în ziua de astăzi nu v-am iertat) și uit de toată supărarea ca să le pot povesti despre OZN. Cu cât povesteau mai mult, cu atât camera se umplea mai tare de hohote de râs. Cred că și micul extraterestru care era în OZN a auzit râsul lor isteric. Ei râdeau, eu nu pricepeam…. Într-un final se decid să mă lumineze și pe mine și mă iau frumușel de mânuță, și în alai de hohote de râs mă duc în fața hotelului și îmi arată puzderie de OZN-uri. O flotă întreagă.

Zmeie! Cu luminițe… E plin pe toată insula. Toată lumea înalță iar cele cu luminițe se lasă peste noapte când e vânt bun. Auzi…OZN….și dă-i și râzi. Și ei, și personalul de la hotel, și micul extraterestru din OZN.

Voi ce mai spuneți? Cum mai sunteți? Toate bune? Un OZN ceva pe la voi prin zonă?

pe curând,

Raluca

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.