#365 – Aventuri din sala de operație

1
1437
la terapie intensivă, după ce mi-am recuperat telefonul :)

După cum se vede și după diacritice, eu și laptop-ul meu am fost reuniți. A fost o reuniune foarte emoționantă și s-a lăsat cu lacrimi de ambele părți. Sau poate laptop-ului meu îi curge bateria, dar la ora asta nu sunt sigura de nimic. Aș vrea să vă mulțumesc tare mult pentru mesajele de încurajare. E tare bine să faci parte dintr-o comunitate de oameni frumoși.

Pentru că, din motive obiective, aseară nu am mai reușit să scriu nimic pentru #365despremine, am să recuperez acum cu două povestiri din sala de operație.

După ce m-am internat, m-am schimbat și am făcut ultimele pregătiri (măsurarea tensiunii, EKG, temperatură etc.), m-am apucat să scriu primul articol pentru live blogging-ul meu. Nu am mai apucat să public sau să postez pentru că Asistenta1 m-a anunțat că s-a eliberat sala mai devreme așa că trebuie să plec. În secunda aia. ”Doar să merg până la toaletă” – mint eu fără nerușinare și mă inchid în baie cu telefonul. O sun disperată pe Iuliana și o rog să posteze ea articolul și să îl urce pe Facebook că eu fug la operație. Săraca Iuliana se conformează iar eu ies zâmbind din baie și dau nas în nas cu Asistenta1 care nu părăsise rezerva. Se uită la mine mustrător și îmi spune că o operație este puțintel mai importantă acum decât postarea pe Facebook. Îi strecor un live blogging printre dinți, ea nu pricepe și eu dau să ies. Mă oprește și mă intruiește să îmi las telefonul în salon.

#365 - Aventuri din sala de operație Beauty by Jules Raluca 1

Vă spun, a fost cel mai dureros lucru pe care a trebuit să îl fac. Nu am apucat să vociferez prea mult că m-a luat de braț și m-a cărat în preoperator. După ce am discutat cu medicul anestezist și am mai semnat câteva acte, m-au întins în pat să mă conecteze la perfuzii. Îi spun Asistentei2 că era drăguț să fi făcut un selfie cu ea și o poză cu perfuzia, dar nu am telefonul. Asistenta2, puțin confuză, se uită către Asistenta1 iar aceasta îi povestește ce am făcut în salon. Amândouă privesc către mine în așteptarea unei explicații…

Atunci mi-a venit fraza salvatoare: Sunt blogger, trec printr-o experiență importnată și am o datorie față de cititorii mei. Și voi scrie cum mă tratează personalul Spitalului Sanador. Ele încă se uitau la mine cu mirare, așa că adaug: Am să scriu și despre dumneavoastră și cât de răbdătoare și drăguțe ați fost. Sunt sigură că amândouă încă se întreabă daca sigur trebuia să fiu la chirurgie sau ar fi fost mai bine la psihiatrie.

Ajung în sala de operații. Un frig de nu se mai putea. Doamna doctor îmi spune că așa e la ei, mai friguț, dar mă învelește imediat. Doamna doctor anestezist îmi promite că îmi face un cocktail să mă încălzească și râde. Îi spun să pună și niște rom, de preferat Bacardi. Nu mai râde. Mai vorbim puțin despre parfumul asistentei care, absolut întâmplător, era Armani She și pe care l-am recunoscut instant uimind audiența. Doamna doctor anestezist mă întreabă dacă sunt gata de operație. Îi spun să aștepte o secundă și mă întorc la medicul meu chirurg și o rog să facă un selfie cu mine dar cu telefonul ei că pe al meu ”l-am uitat în salon”. Hohote de râs câteva minute. Eu confuză. Chirurgul către anestezist: Dă repede drumul la rom pe venă că acum cere să și filmeze.

Nu am mai apucat decât să întreb: păi se poate? și am adormit. Bun romul ăsta. Trebuie să îmi aduc aminte să o întreb de unde l-a luat. Nu strică să ai nițel în casă. Pentru situații de urgență, of course 🙂

Voi cum sunteți? Ce îmi mai povestiți?

pe curând,

Raluca

1 COMMENT

  1. aha ha >:))) eu imi amintesc ce buna era anestezia aia la cezariana :))) tot asa ..imi tragea o asistenta niste palme sa ma trezesc si eu nu vroiam :))) era asa bine 🙂 recuperare rapida sa ai draga raluca !!! <3

Comentează și tu! Spune-ți părerea.