#365 – Ador ciocolata!

14
1860

Cred că este destul de clar încă de la început care este dezvăluirea de astăzi, nu? Am ales un titlu care mă dă de gol din prima. Da, ador ciocolata și nu îmi este rușine să recunosc asta.

Eu și ciocolata suntem într-o relație foarte complicată. Suntem implicate într-o relație iubire/ură care ne macină pe amândouă până la mistuire. O iubesc pentru că este delicioasă dar o urăsc pentru că se depune direct pe coapse. O iubesc pentru că se dezvăluie de-a-ntregul încă de la prima sfâșiere a ambalajului și o urăsc în timp ce savurez ultima pătrățică. Ea mă iubește (cred) pentru faptul că o salvez de singurătatea rafturilor magazinelor și mă urăște pentru că o consum până ce nu mai rămâne nimic din ea.

Mă iubește pentru că o fac o parte din mine (la propriu) și mă urăște pentru că se pierde pe ea însăși în procesul ăsta. Cum spuneam, o relație dificilă dar extrem de frumoasă.

Ciudat este că, deși o iubesc extrem de mult, o iubesc doar în forma ei pură, în forma ei desăvârșit de frumoasă, de ciocolată tabletă sau bomboane (cu umplutură sau nu). Ori de câte ori o descopăr în torturi, prăjituri, shake-uri etc., mă prefac că nu o cunosc și o ignor cu bună știință. Ba chiar mai mult, o înșel cu prietena ei cea mai bună, vanilia. Prăjiturile cu cremă de vanilie și fructe proaspete îmi fac să îmi pierd mințile imediat și să uit instant de prima mea iubire.

365 Ciocolata - Raluca Beauty by Jules 1

Cel mai trist a fost, acum ceva vreme, când am intrat într-o cofetărie renumită din oraș. Iubirea mea s-a luminat la față privindu-mă din vitrină sub forma unei prăjituri Trois Chocolate. Am ignorat-o și am plecat acasă cu o frumusețe de tartă cu căpșune. Acolo, sub ochii mei, în timp ce vânzătoarea împacheta tarta pentru mine, Trois Chocolatte s-a sinucis sfâșiindu-și frumusețe de topping. Nimeni nu a înțeles ce s-a întâmplat..dar eu știam…

Evident că o caut mereu, mai ales când sunt singură și tristă, o caut pe rafturile dulapurilor din bucătărie și îmi alină tristețea cum doar ea știe să o facă.

365 Ciocolata - Raluca Beauty by Jules

Aflându-mă în Koln am decis că a venit vremea să aflu mai multe despre ea, iubirea mea ciocolata. Aproape de Dom, într-o clădire mare ce îmbină cu succes noul și vechiul, se află Muzeul Ciocolatei. Trei etaje pline de istoria ei, unde s-a născut, cine îi sunt părinții, cum a ajuns în Europa și de ce îmi face ea mie viața amară (sau dulce, depinde de situație).

Nu e ca și cum vrea să își dezvăluie prea ușor secretele așa că am fost nevoită să plătesc o taxă la intrare. Prețul biletului pentru un adult este de 9 euro iar pentru un copil 6 euro. O familie formată din doi adulți și mai mulți copii (pot fi până la 10 copii) plătesc un bilet în valoare de 25 de euro, condiția fiind ca cei 2 până la 10 copii să nu depășească 14 ani.

Este ideal să îți lași hainele la garderobă, care este gratuită, dar să faci asta înainte de a-ți cumpăra biletele, pentru că odată cumpărate de la casă ți le și taxează și intri în muzeu, deci nu mai ai cum să le poți lăsa.

365 Ciocolata - Raluca Beauty by Jules 2

Am intrat cu puțină neîncredere dar am fost fascinată să aflu atât de multe lucruri despre ciocolata mea iubita, despre fructul de cacao, despre persoanele care o iubeau atât de mult și despre cum a ajuns la forma ( și gustul) pe care le ador. Am fost fascinată să aflu că iubește extrem de mult copii, atât de mult încât în muzeu are un spațiu dedicat doar lor, cu jocuri interactive și drăguțe chiar și pentru adulți. Ba chiar mai mult, are chiar un tur special pentru copii, în cadrul căruia le sunt oferite explicații pe înțelesul lor despre toată istoria fructului de cacao și a ciocolatei.

Am mai descoperit că nu sunt singura ei iubire și chiar are relații și cu alții. A găsit o modalitate să fie pe placul tuturor, își schimbă gustul și înfățișarea în funcție de gustul fiecăruia. Se poate personaliza de la felul ciocolatei (albă, neagră, cu lapte, aerată), până la conținutul ei (fructe uscate, jeleu, alune etc). Chiar și ornamentele de deasupra sau ambalajul. Doar spui ce vrei, primești un bon și când e gata plătești și e a ta.

Însă, am înțeles cu adevărat că nu este doar a mea abia în momentul în care am văzut cum se lasă descoperită, din spatele unor pereți de sticlă, oricui ar vrea să o vadă goală, de la momentul în care este turnată artizanal în forme până la momentul în care este frumos ornată și își primește îmbrăcămintea.

Nu o iubesc mai puțin, nicidecum, dar am înțeles mai bine de unde vine fascinația mea pentru ea, de ce o iubesc atât de tare. Știu însă că nu are chiar cu oricine o astfel de relație specială. Doar noi două ne iubim/urâm atât de mult și cu atât de multă patimă. Ciocolata va fi a mea mereu și eu voi fi a ei până la sfârșitul eternității.

Voi ce îmi mai spuneți despre voi astăzi în #365? Aveți și voi relații așa de complicate ca a mea? Iubiți și nu iubiți în același timp? Și, încă și mai important….ciocolată sau vanilie?

pe mâine,

Raluca

14 COMENTARII

  1. Eu in schimb iubesc inghetata – cand o simt cum se topeste asa moale si cremoasa, ma topesc si eu. Daca e cu cafea, nuci sau rom, cu atat mai bine!
    Cu ciocolata am o relatie de indiferenta – iubire. Ma lasa rece 99% din ciocolata de pe piata. De ce? pentru ca are gust de lapte praf si vagi urme de cacao. Iubesc ciocolata neagra care e facuta din cacao de calitate si unt de cacao (fara unt de cacao e doar o masa compacta si amara); untul de cacao o transforma intr-un deliciu care se topeste in gura si iti invaluie simturile in magie… Din pacate este atat de rara ciocolata de calitate…
    Iar despre vanilie ce sa spun… e o iubire veche; dar sa fie naturala, nu vanilina sintetica. Dar stai putin, de ce sa alegem intre vanilie si ciocolata? de ce nu vanilie + ciocolata? eu fac o ciocolata de casa delicioasa, cu aroma de vanilie (fara lapte praf, desigur).

  2. 10. Aș putea să mănânc înghețată oricând. E ceva ce nu refuz niciodată (dacă sunt în spații închise; nu mănânc înghețată afară în decembrie). Urăsc totuși înghețata de vanilie, deși îmi place crema/esența/aroma de vanilie în alte chestii. Și dacă tot suntem la capitolul dulciuri, urăsc frișca. Să nu-mi dai niciodată prăjitură cu frișcă. O să o mănânc, dar nu o să-mi placă. 😀

  3. Si eu iubesc ciocolata ,Lindt orange e favorita mea . In schimb , nu ma dau in vant dupa prajiturile cu ciocolata . Le prefer pe cele cu vanilie, fructe de padure si frisca . Am fost si eu mai demult in Koln , dar n-am stiut ca exista muzeul ciocolatei :)) chiar ca a fost o experienta interesanta. La mine nu e o relatie iubire/ura , ..pentru ca sunt foarte echilibrata cu ea …doua trei patratele de lindt orange la cafeaua de dimineata . ..in cursul zilei …nu prea mai mananc .Stii ce-i culmea ? ca nu-mi plac alte variante ..am incercat cu alune , stafide, cate si mai cate umpluturi ,..exotice sau nu …am revenit tot la lindt a mea . niciuna nu m-a satisfacut ..ba mi se pareau prea dulci , ba aveau un gust ciudat datorita umpluturii.

  4. Ciocolata, all the time, ca desert. Ciocolata mea preferata este cea cu menta, urmata apoi de bomboanele de genul „Fruits de mer” yummy
    Vanilie in parfumuri si lotiuni 😀

  5. iubesc ciocolata neagra, cu cafea. am testat multe game cu umpluturi dar preferatele mele raman cele de la schogetten dark, capuccino, apoi kitty kat dark, jeleuri cu ciocolata cele din lidl sunt preferatele mele si prajituri cu ciocolata, tiramisu, cafea, bomboanele ferrero cu ciocolata, cafea si cherry….ah ce pofta mi s-a facut! al meu sot consuma lidt cu lapte dar sigur nu i-ar place in muzeul ciocolatei daca nu ar si gusta…..

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.