Turning 30…

54
3777

Nu cred că mai este un secret pentru nimeni și nu a fost niciodată nici pe contul meu personal de Facebook că...în curând schimb prefixul 🙂 Și uite așa 2 devine 3 și resetăm și cifra unităților, ca la Bingo.

Da, da, marele 30 e după colț și pe 7 iulie mai bifez un an în calendarul anilor ce-au fost. Nu e un hop de netrecut, dar toți vorbesc de un prag. Nu, nu de-ăla de dai cu capul în el, de-astea sunt o mulțime pe parcursul vieții și din ce în ce mai sus, dar nici din cele de care să te împiedici și să te oprești din drum.

sursă

Sunt convinsă că multe femei sunt de-a dreptul speriate de vârsta asta. Mă amuz numai gândindu-mă la reacțiile pe care unii oameni le-au avut când au auzit câți ani am, de-a lungul timpului. Ochi mari, priviri mirate, scanări rapide pe ten și gât, în căutarea ridurilor care trebuie să fie acolo, că doar 30 de ani înseamnă că nu mai sunt tânără, doar dacă nu am devenit clienta bisturiului și a acelor pline cu elixiruri ale tinereții.

Hai să vedem de ce nu sunt speriată, de nu alerg să mă ascund din calea urgiei ce va veni când ceasul va bate ora 12.00 și magia culmea, nu se va destrăma, ca în povestea Cenușăresei, ci se va împlini. Pentru că îmi place să am 30 de ani, mi se pare o cifră magică, e momentul când încă mă bucur de corpul unei femei tinere, dar am mintea și simțirile unei femei mature.

Nu o să vă vorbesc generalist, despre femeia la 30 de ani, ci despre mine la 30 de ani. Sunt departe, foarte departe de a fi femeia perfectă, dar nici nu-mi doresc să fiu vreo Wonder-Woman. Am reușit, cu greu, în cei 30 de ani de viață să înțeleg că multe lucruri nu se fac bătând din palme și că ceea ce vrei ACUM s-ar putea să nu fie ceea ce vrei să obții de fapt.  Și că este nevoie de răbdare, iar răbdarea se învață, la fel ca orice materie la școală.

Sunt mult mai îngăduitoare acum decât eram la 20 de ani. Da, e greu, e dificil să vezi părți bune în lucruri anapoda, dar cu puțin exercițiu am învățat să creez unghiuri și imaginea de ansamblu capătă nuanțe de gri și câteodată trece în roz, când altă dată nu vedeam mai mult de alb și negru. Și credeți-mă pe cuvânt că atunci când te încăpățânezi să vezi lucrurile frumoase, râzi mai mult și mai cu poftă.

Acum 10 ani făceam o mulțime de lucruri stupide și dădeam curs provocărilor doar pentru că eram în verva tinereții. Acum aleg să fac lucruri amuzante și uneori stupide cu…motiv, pentru că vreau. Asta nu înseamnă că nu știu să port o rochie cu eleganță, atunci când împrejurările o cer.

Până acum am reușit să scap de o mulțime de inhibiții, am reușit să transform timiditatea adolescentină într-un atu, mi-este mult mai clar ce-mi doresc de la viața mea, care-mi sunt prioritățile majore. Mi-este din ce în ce mai ușor să spun “nu” – deși în zona asta mai e ceva de lucru 🙂

În săptămâna ce urmează voi face un fel de bilanț – realizări, lecții învățate de la viață, schimbări pe care vreau să le fac. Și probabil voi pune bazele unui plan cincinal, pe care desigur că nu-l voi respecta 100%, lăsând loc de joacă. Alt aspect simpatic, al vârstei – înveți să te adaptezi mult mai ușor, chiar cu umor.

Societatea ne anunță, bărbați și femei deopotrivă, că am împlinit vârsta maturității la 18 ani. Mie mi se pare că în ultimii 12 ani doar m-am jucat de-a “responsabilitățile”, și de-abia acum înțeleg cu adevărat cât de frumoasă este viața, am timp să contemplu și am atins cu adevărat punctul în care pot răspunde la întrebarea “cine sunt”. N-am descoperit secretul tinereții, nici pe acela al unei vieți lipsite de griji, dar am descoperit o mulțime de lucruri care mă definesc, mă fac fericită și profit de fiecare cât pot. Și nu, nu mai aștept ca lucrurile să se întâmple, le fac să se întâmple.

În următoarea perioadă sărbătorim. Și vom sărbători prin amintiri și emoții, cu premii frumoase pentru cititoare dar și pentru comunitatea online. Vreau să-mi îmbogățesc spiritul cu trăirile și lecțiile de viață ale altor oameni, vreau să aflu în câte moduri diferite poate fi privită femeia la 30 de ani.

Așa că hai, It’s my PARTY! Fac cinste cu premii frumoase, pentru cititoare și bloggeri, deopotrivă!

54 COMMENTS

  1. Pana pe 7 iulie, la multi ani pentru cei 29 😀
    Eu am implinit 32 si nu e cu nimic diferit – cum spuneai, se adauga maturitate la tot ce sunt eu. Nu sunt genul care sa analizeze panicata aparitia urmarilor trecerii timpului, dar am avut o mica pauza in fata oglinzii acum ca am trecut de inca un numar – tot eu sunt: nu am fire albe in par, am doar cateva riduri fine de expresie pe frunte (lesson: seninatate, incruntarea si mirarea dauneaza 😀
    Mi-a placut ce frumos ai vorbit despre schimbarea prefixului si diferenta din noi de la o decada la alta; exista una de la zi la zi … de la an la an, dar e mai vizibila cand retrospectiva ne poarta ‘cand aveam 20 de ani…”
    Aniversare frumoasa si o petrecere memorabila!

  2. felicitari pentru minunata varsta pe care urmeaza sa o implinesti… 🙂 Ai scris foarte frumos si foarte adevarat. Asa sper sa gandesc si eu la 30 de ani
    La multi ani anticipat si multa fericire!
    pupici!

  3. Foarte frumos articolul, l-am citit cu placere! Nu am ajuns inca la 30 de ani, dar din cate am observat la femeile din jurul meu, pare o varsta echilibrata: deja au trecut de hopul gasirii unei cariere, poate au si o familie, au incredere in ele si par stapane pe situatie. Eu am invatat the hard way multe lucruri de care ai amintit aici, la 30 de ani o sa fiu foarte inteleapta :)) La multi ani!

    • Da, cam din asta ar veni echilibrul vârstei, e un fel de “așezare”. Toți învățăm “the hard way” multe lucruri, cel mai important e să nu sărim peste lecțiile astea 🙂

  4. In primul rand imi place poza cu tine, o vazusem pe fb, parca esti tu in toata splendoarea ta. 🙂 Cine te-a surprins asa merita un premiu!
    In al doilea rand eu am trecut anul trecut prin septembrie de “pragul” asta. A venit repede, la un moment la care interveneau niste schimbari si cred ca m-a luat cumva pe nepregatite. Astfel ca, nu am prea avut timp atunci sa ma gandesc “ca fac 30 de ani”. Este adevarat ca unii mi-au amintit la telefon, asteptandu-se sa fac nu stiu ce la 30 de ani. A fost o zi simpla, asa cum imi place mie. Am inca trandafirii, cam atat mi-a ramas. Aaaa, mai am ceva. Am inteles ca trebuie sa ma desprind de cifre, praguri, targhete, perfectiune. Si nu stiu daca intamplator sau daca la 30 de ani chiar se intampla ceva (miraculos) dar am inteles atatea, nici nu-mi vine sa cred ca nu le stiam pana atunci, ca nu le vedeam. Nu mi-am facut bilantul, eram satula de cifre, eu insumi eram o cifra. Acum sunt eu, cu nume si prenume, cu parti rele si bune, cu dezamagiri si bucurii, cu acceptari- mai ales.
    Mda, as scrie mult, ma opresc. Sper sa ai o perioada frumoasa aici cu noi !

    • Eu zic că fac bilanțul, dar cine știe când reușesc. O să încerc, dar nah, e greu să aduni o viață de om într-o foaie, unde tragi linie?

      • Tragi linie unde vrei tu, asta e frumos. Eu cred ca daca ascultam de noi si nu de altii, iese bine. Vom fi noi “bau-bau” pentru cei 30 de anisori (mici), nu invers. 🙂

  5. Iti doresc de pe acum sa te bucuri de o aniversare asa cum ti-o doresti,sa te simti super si voioasa.
    Eu asa ma simt azi,de ziua mea:usoara ca un fulg,fericita cu mine insami,incercand sa-mi fac ziua cat mai calma si vesela,iar azi sa contez doar eu”pentru mine”,sa ma rasfat si sa ma bucur de propria mea companie.La urma urmei,ceea mai importanta persoana pentru fiecare este chiar ea.Bineinteles,ca voi petrece si cu cei mai dragi mie,dar in primul rand petrec cu mine pentru ca de-a lungul celor 26 de ani mi-am fost alaturi in fiecare clipa doar EU.
    Azi imi permit o mica gustarica dulce…cu frisca si fructe!!!:P
    La multi ani tuturor celor care isi sarbatoresc ziua de nastere in aceasta luna!E super sa fii nascut vara si la mare(in cazul meu) pentru ca am posibilitati multiple de ati petrece ziua cat mai frumos.

  6. Nu ajuta cu nimic daca incerci sa uiti….
    Nu ajuta deloc sa te lupti…….
    Si nici sa te ascunzi……..
    Gusta, pur si simplu, trecerea anilor.
    Nu imi aduc aminte ce am facut cand am implinit 30 ani, dar anul acesta fac 40 ani si vreau sa “gust” din plin aceasta varsta.
    Te pup!

  7. Draga mea….eu iti spun cu mare mare sinceritate si drag ca varsta de 30 de ani e superba, eu m-am simtit de atunci mult mai frumoasa si mai sigura pe mine, am invatat sa spun NU, am cunoscut iubirea adevarata, am renascut practic….si uite ca varsta asta vad ca se mentine…la 36 eu tot de 30 ma simt :)). Tu care arati atat de tanara si esti ca si o adolescenta imi vei confirma asta si peste vreo 4-5 ani…atunci eu o sa iti spun ca la 40 e si mai misto si tu o sa imi confirmi ca la 36 de ani ai mai mult decat ti-ai dorit. Renasterea asta , nu iti ascund, o sa faca si multe furtuni in jurul tau, dar dupa furtuna vine asa o vreme frumoasa si calma, se face liniste si ramai doar cu ceea ce iubesti si cu cei care te iubesc si pe care te poti baza pana la 100 de ani.

  8. Iti spun LA MULTI ANI de pe acum! Sa fii sanatoasa, implinita, la fel de frumoasa si fericita! Eu mai am un an pana la acel ‘prag’, care ma sperie de moarte, voi reciti postarea ta atunci pentru a ma stabiliza, stiind cat de sensibila si plangacioasa voi fi, aparent fara nici un motiv!;)

  9. Draga Jules, te asigur ca si la distanta de 15 ani de cei 30 despre care vorbesti, te vei minuna la fel de tare despre ceea ce ai lasat in urma si ce ai devenit. Desi sufletul va fi tot ca la 20, din anumite puncte de vedere nu vei vrea sa te reintorci in timp…Ai lasat 30 de ani minunati in spate, dar urmatorii vor fi superbi, sa fii sigura de asta!Iti doresc sa vezi si sa te bucuri din plin de frumusetea acestei noi etape in viata ta!

  10. Jules, la multi, multi ani iti urez de pe acum!
    Pana la urma varsta e doar o cifra, conteaza cum ne simtim in interiorul nostru, cum stim sa traim diecare moment si cum ne facem viata astfel incat sa ne placa sa o traim! 🙂
    La multi ani!

  11. Eu urmeaza sa implinesc 28 si deja ma sperie varsta de 30 de ani…asa anticipat. Dar citind articolul tau parca m-am mai linistit, ai mare dreptate in ceea ce spui. Maturitatea se resimte abia acum si nici nu seamana cu cea de la 18 ani. Mi-a placut mult articolul si abia astept sa vad ce urmeaza (am vazut deja o parte dintre surpriza pentru ca am citit articolele in ordine inversa) 😀

    • Și tocmai ce-am lansat-o pe cea de-a treia 🙂 Din bannere te prinzi ce sponsori mai urmează săptămâna aceasta, însă mai am ceva surprize în mânecă.
      Știi, astăzi mă gândeam că așa de colorat ca acum nu m-am îmbrăcat nici la 18 ani 🙂 Așa că I’m loving it până acum, nu are sens să te sperii 🙂

      • Ca sa o spun pe aia dreapta si eu ma iubesc mai mult acum…ma machiez mai bine, ma imbrac mai bine, ma cunosc mai bine si am mult mai multa incredere in mine. Privind lucrurile asa totul pare mai usor 🙂

  12. Draga mea! Iti dores un sincer “La multi ani!”.
    Eu am 33 de ani impliniti! 🙂
    Dar nu ma simt deloc ca la aceasta varsta .
    Fiecare etapa a vietii este frumoasa si avem nrvoie sa le traim asa cum trebuie , nu pe repede insinte!
    Nu trebuie sa-ti fie teama de aceasta varsta…pentru ca esti deja matura si vezi cu alti ochi ceea ce in jurul tau !
    Fii vesela , optimista si bucuroasa !

  13. Buna, Jules

    Cu ceva intarziere iti spun si eu “Bun venit printre cele cu 3.0 :)”. Sa ai multa sanatate, sa ti se indeplineasca dorintele si numai reusite (sa te plictisesti de ele si alta nu).
    Vin si eu cu un articol pentru concurs; este o postare personala si chiar este ceea ce simt cu adevarat.
    Sper sa iti placa articolul meu: http://danamakeup.blogspot.ro/2013/07/viata-la-30-de-ani.html
    Pupicei
    Dana

Comentează și tu! Spune-ți părerea.