Să ne jucăm de-a designerii – Dare to dream!

20
2844

Majoritatea celor care-mi calcă pragul virtual al blogului sunteți fete și femei cu o înclinație către frumos. Și nu vorbim doar de cosmetice, vorbim de culori și de emoțiile pe care ni le transmit ele, vorbim de o dorință de a ne face fiecare zi mai frumoasă cu un zâmbet și lucruri aparent mărunte, dar care pentru noi sunt importante.

V-am remarcat creativitatea multora dintre voi, prin cuvintele frumoase pe care le așterneți sub articolele mele. V-am ghicit dorința de nou, de emoție, de culoare. Și astăzi o să vă lansez o provocare căreia știu că îi veți face față cu brio, pentru că implică deschiderea largă a porților imaginației. De astăzi vă invit să vă jucați, în cuvinte, de-a designerii!

Poate deja ați aflat de cele 42 de rochii Rhea Costa oferite de Activia în campania „Fă-ți burtica să danseze!”. Dacă nu știți de ea, aflați AICI detaliile de înscriere. Dintre cele 10 modele, cele de mai jos sunt preferate de mine.

Începând de astăzi vă lansez o nouă provocare. Vă invit să vă imaginați rochia voastră, care să vă reprezinte, și să mi-o descrieți cât de detaliat se poate, în cuvinte. Textură, culoare, croială. Există și niște condiții însă.

Trebuie să începeți să vă imaginați rochia pornind de la unul dintre sortimentele Activia. Și de-aici să dați frâu liber firelor de poveste. Poate vreți o rochie efervescentă, inspirată de Activia cu lămâie, de exemplu. Sau poate sunteți adeptele clasicismului, și atunci probabil Activia Natur vă va fi inspirația. Dar ce spuneți de culorile prunei și ale vișinelor, sau de textura catifelată a piersicilor. Ați înțeles ce vreau de la voi? 🙂

Ce credeți că va primi câștigătoarea? Exact rochia imaginată, creată în atelierul magic Rhea Costa. Nu-i așa că imaginația deja lucrează?

Ca să vă fie mai ușor, iată toate sortimentele Activia – natur, căpșuni, prune, lămâie, piersici și fructul pasiunii, musli, musli și căpșuni, musli și piersici, germeni de grâu, cereale integrale și fructe de pădure, cereale integrale, miere și nuci.

Pentru a vă înscrie corect, de data aceasta o să vă rog să folosiți doar sistemul clasic de comentarii – acela care vă cere introducerea unei adrese de email. Nu vă înscrieți prin plugin-ul de Facebook, pentru că acele comentarii nu vor intra în concurs. Vă rog să treceți în câmpul dedicat (nu în comentariu) o adresă de email validă, pentru a vă putea identifica și contacta ușor în cazul în care comentariul este votat ca și câștigător.

Înscrierea se poate face pe unul dintre blogurile participante la această campanieAna, Ruxandra, subsemnata, Katynel și Raluxa

Înscrierile se fac până pe 30 ianuarie, urmând ca votul juraților ( autoarele blogurilor menționate, împreună cu un reprezentant Danone și un reprezentant al agenției STANDOUT) să desemneze comentariul câștigător pe 2 februarie. Se punctează creativitatea, originalitatea, acuratețea exprimării și respectarea cerințelor. Regulamentul complet de participare îl citiți AICI

Pentru a fi luat în considerare la jurizare, fiecare comentariu va trebui să conțină detalii legate de rochia perfectă, inspirată dintr-un produs Activia.

Eu m-am jucat ieri de-a designerul împreună cu Mona și Cătălina 🙂

Să înceapă jocurile! De-abia aștept să citesc despre rochiile voastre de vis!

20 COMENTARII

  1. Ce concurs minunat, parca la fix pentru marea mea dorinta.

    Acum o luna am vazut din greseala o rochie superba pe un blog si mi-am imaginat imediat ca e rochia perfecta din toate punctele de vedere.

    Inca de cand am vazut-o parca mi s-au aprins stelute in ochi si m-am visat deja imbracata cu ea. Alba, normal, sau poate de culoarea untului, din material spumos, care sa alunece pe trupul meu. In talie are o curea din pietre mici sidefate, si se continua cu un minunat colier tesut in materialul diafan. Spatele ii este gol, pentru a pune in evidenta talie-mi subire.

    A urmat normal o adevarata cautare pentru mainile iscusite ce aveau sa imi incropeasca rochia de vis pana in mai cand este marele eveniment. Am realizat cu putina dezamagire ca este greu sa descoperi croitoreasa perfecta si m-am gandit cu regret la soriceii Cenusaresei care i-au tesut rochia in doar catva ore.

    Rochia mea este inspirata din gama preferata si anume Natur.

  2. Eu inchid ochii si ma vad vara, pregatita de mers la un eveniment in aer liber. Port o rochie dintr-un material vaporos, pare a fi un voal foarte fin de culoarea piersicii, usor cambrata si cu un decolteu in V discret si brodat cu pietricele albe,mici si fine ca iaurtul.
    Talia e marcata de o banda din cea mai fina matase naturala tot culoarea piersicii cu un usor tiv alb in forma de valuri.
    In partea de jos este acelasi voal piersiciu, dar umplu cu putin tull pe dedesubt si cateva valuri mici pe marginea rochitei de culoare alba, exact ca spuma laptelui, lasand sa se vada suficient din picioare cat sa par mai inalta si decenta :).
    Manecile sunt din acelasi voal piersiciu si se termina deasupra cotului cu un val mic de dantela alba. Finetea materialul imi mangaie mainile incat am impresia ca sunt asezata in cel mai pufos si fin pat din lume.
    Rochita se termina undeva deasupra genunchiului si are cateva fire de lame pe lateral. In fiecare raza a soarelui ce sta sa apuna atrage discret cate o privire de admiratie. 🙂
    Ma simt sexy, decenta, relaxata si admirata. 🙂 Nu as fi putut alege o rochita mai potrivita si mai feminina decat aceasta! Ma simt ca o piersicuta proaspat culeasa si gata de a fi admirata. 🙂
    Si nu,nu vreau sa deschid ochii! E bine acolo imbracata cu rochita mea de vis decat aici, in sesiune . 🙁

    • Era foarte de dimineață și nu prea am avut grijă cu ce-am pus pe mine, pur și simplu am pus mâna pe ele primele 🙂 Dar și mie-mi plac dungile, m-am bucurat când am văzut că sunt în tendințe. La primăvară ne așteaptă dungi în toate culorile!

    • Schițele le-am primit deja imprimate, noi doar a trebuit să ne jucăm cu materialele și să „umplem” schița cu textură și culoare. Iar rezultatul este muncă de echipă- eu, Cătălina și Mona 🙂

  3. Rochia visurilor mele e inspirata de Activia cu miere si nuci.
    E perfecta, e fina si delicata, e vaporoasa si atat de actuala incat va putea fi purtata cu placere si peste 20 de ani.
    Are parfumul verii impletite cu toamna, o aroma inconfundabila de flori de camp din care este extrasa mierea parfumata si al toamnei bogate, mirosul frumzelor de nuc. Cine nu isi aminteste mirosul primelor zile de scoala, la inceput de septembrie cand soarele inca insista sa nu ne paraseasca, dupa diminetile inrourate si rocoroase?
    Culoarea este pala, un roz prafuit, poate chiar un ivoire regal, cu texturi diferite pentru top si fusta. Topul mi-ar placea sa fie din dantela, cu o broderie fina, aurie, cu bretele subtiri si un decolteu generos.Fusta, prinsa de top, as vrea sa fie nu prea scurta, dar deasupra genunchiului, bogata, cu multe straturi de tulle, care sa ii confere volum, stratul de desupra sa fie realizat din aceeasi dantela ca si topul, insa cu mai putina broderie, sau chiar fara.
    Am purtat o rochie asemanatoare la cununia mea civila si m-am simtit ca o printesa;), pentru ca seara, in rochia de mireasa sa ma simt regina.

  4. Era in ajun de Craciun. Da, atunci cand se spune ca visele devin realitate si cerul se uneste cu pamantul. Rataceam pierduta prin oras. Ador luminile orasului in perioada asta. Gandul mi-a fugit la ce o sa-mi aduca Mos Craciun. Cumparasem deja cadourile pentru cei dragi. Ma stiam cumintica de fel. Ei bine, am mai trisat uneori dar mi-am cerut iertare. Cred ca se pune, nu? Aveam asadar senzatia ca Mos Craciun m-a trecut deja pe lista de cadouri.
    Uite si bradul !! Bradul impodobit din centrul orasului. Ma duc sa-i ating una din crengi, sa simt toata sarbatoarea. M-am apropiat si am inspirat adanc, vrand parca sa iau totul cu mine: magia, mirosul, sclipirea. Am simtit o mana calda care m-a tras: „Hai, vino! Vino cu mine!” Nu era un ren, nu. Nici Mos Craciun. Era un pitic. Exact, ca cel din povesti. Unul mic si haios, cu gura cam mare (ramane intre noi) si nasul carn, dar avea cei mai limpezi ochisori. M-am dus, ceva ma impingea parca din spate. Desi piticul ma tinea zdravan de mana, nu el era forta. Trebuie sa fi fost si altceva.
    Am ajuns in fata unei cladiri, una mica cu ferestre mici si garduri mici de tot. „O casa de pitici”- mi-am spus. Am fost poftita inauntru.
    „Poti sa o alegi pe care vrei. Este darul pentru tine. O vei purta negresit, de Craciun!”-mi-a poruncit.
    Camera mica si cocheta era plina cu rochii: in diverse culori, cu pietricele si paiete, unele aveau volane, altele aveau spatele gol sau erau asimetrice.
    „Pot sa o aleg pe oricare? Cum asa?” – l-am intrebat pe pitic. „Cand ti se ofera ceva, doar primeste draga mea! Nu intreba nimic.”-mi-a raspuns. M-am intors rusinata si m-am ratacit printre ele, trebuia sa le vad mai atent, sa simt materialul, sa-mi aleg culoarea. Am stat ore intregi proband si admirand, nu ma puteam decide. Piticul…isi stergea din cand in cand sudoarea de pe frunte.
    „Mi-e cam foame”- i-am spus. Mi-a adus un iaurt, era tot ce avea. Nu am vazut frigiderul dar cred ca era…de pitic. Iaurtul era fin si gustos, de prune. L-am mancat lacoma. Trebuia sa ma decid acum. Mi-am spus: „Da, exact asa, fina si de prune. Ea trebuie sa fie.” O alesesem: cea bleumarin din colt, cu o curelusa verde in talie. Era simpla dar avea tot ce-mi doream. Rotunda la baza gatului, statea fixata pe bust cu doua pense, talia era pusa in valoare, intarita si subliniata apoi de curelusa verde, subtire. De la talie in jos era usor in clos, doar putin. Avea fermoar ascuns la spate si maneca scurta. Desi nu sunt inalta, imi venea exact cu doua degete deasupra genunchiului. Materialul era plinut dar fin. Nu era vaporos ca matasea dar era la fel de delicat la atingere.
    „Pe ea o vreau, o vreau cu toata inima!” – i-am spus. Mi s-a parut ca aud un: „In sfarsit, a functionat!” dar doar mi s-a parut. Piticul m-a asigurat ca nici macar nu gandise ceva, daramite sa spuna. Mi-a adus tacticos rochita, m-am imbracat si am inchis ochii pret de cateva secunde. Cand i-am deschis, un vant rece ma lovea peste fata, se innoptase iar eu stateam langa o creanga de brad, in centrul orasului. M-am uitat in jur: „Nu se poate, nu cred ca am visat, era real, stiu sigur ca nu am visat! Rochita mea???”
    Am plecat acasa usor dezamagita. Eram dezamagita bine dar nu voiam sa recunosc. A doua zi era Craciunul. Toata noaptea am visat pitici cu gura mare si nas carn.
    A doua zi am deschis cadourile, nerabdatori, inca de dimineata. Am avut si eu cateva. Unul din ele era impachetat in hartie imprimata cu pitici. Desigur, l-am deschis sperand. Si era ea, rochita de prune. Alaturi, cateva randuri scrise frumos: „Cand ti se ofera ceva, doar primeste draga mea! Nu intreba nimic.”

  5. Cea mai frumoasa rochie pentru mine ar fi una cu elemente retro, care sa ma transpuna in moda anilor ’20. O rochie fabuloasa, in culoarea prunei din iaurtul Activia, cu personalitate si perfecta pentru petrecerile de sezon.

  6. Printesa si fructele de padure

    A fost odata ca niciodata, a fost o printesa din povesti dar cum vremurile s-au schimbat, printesa de care o sa vorbim aici, traieste intr-un apartament la mansarda, nu intr-un castel si nu are pletele blonde, ci satene si incearca sa le tina in frau intrucat pierde mult par dupa ce dat nastere unei frumoase bebite.
    Printesa de care vorbim sta acasa cu bebelusa ei pe care o alapteaza si intelege ca toate femeile, indiferent de silueta si indiferent daca alapteaza sau dau bebelusilor lapte formula sunt niste printese care se lupta pentru copiii lor.
    Intr-o zi printesa noastra a fost invitata la o nunta, nu orice nunta, ci nunta moasei fetitei ei asa ca evenimentul memorabil cerea o rochie pe masura. Cu bebita in portbebe si cand era mai cald afara, printesa a pornit in cautarea rochiei perfecte. De la inceput a stiut ca rochia o sa fie in culorile zmeurei si murelor, fructele ei preferate! De altfel, printesa avea si un iaurt preferat, Activia cu cereale integrale si fructe de padure care sa-I aduca aminte de copilarie. Printesa, mare amatoare de culori frumoase, stia ca cele mai apreciate culori sunt cele din natura asa ca rochia nu putea sa fie decat in rosul zmeurei si movul inchis al murelor. Numai ca o asemenea rochie cu greu se gasea…caci materialul era unul special, de asemenea! Fusta, o palma deasupra genunchilor, trebuia sa fie din tul rosu, intr-un clos delicat, care sa nu se sifoneze usor caci printesa urma inca sa-si tina bebelusa in brate la marele eveniment! De asemenea, fusta urma sa fie brazdata de dungi subtiri, verticale, din matase mov inchis care sa-I subtieze optic picioarele si soldurile caci printesa noastra inca are cateva kilograme in plus pe care a invatat sa le aprecieze caci fac parte din farmecul ei. Topul rochiei, rosu si el, e marcat de o centura elastica ce urmeaza sa accentueze talia printesei caci acolo e punctul ei forte, talia subtire! Decolteul rochiei nu este foarte adanc caci printesa stie ca un decolteu reusit e mai frumos ca un decolteu care dezvaluie tot. In plus, printesa va alapta si la momentul nuntii asa ca va fi inca nevoie de un sutien care sa sustina sanii. Printesa vorbeste usor despre alaptare caci este unul din darurile vietii si e foarte fericita ca poate sa-si alapteze copilul. Rochia printesei are maneci frumoase, scurte si despartite un pic, cat sa ascunda mainile de printesa din Romania, nu de sotie de presedinte american. La spate, rochia printesei are acelasi decolteu ca in fata fiindca printesa e mandra de pielea ei si-si doreste ca orice femeie sa aprecieze ce are in loc sa se gandeasca cu amaraciune la CE NU are.
    Intrucat printesa nu si-a gasit rochia perfecta in magazine, a asteptat ca lucrurile sa se aseze, stiut fiind faptul ca berzei chioare ii face Dumnezeu cuib. Asa a si fost caci intr-o zi, cand era cu bebelusa in brate, a intrat pe blogul de frumusete si nu numai al Iulianei Manea si a gasit sansa ei : putea sa-si descrie in cuvinte de poveste si cu ajutorul iaurtului Activia cu cereale integrale si fructe de padure, rochia de vis si s-o si castige daca va fi mai inspirata decat restul de printese participante. Asa ca a scris aceste randuri cat timp isi leagana bebita pe picioare! Visul merge mai departe caci printesa isi doreste si niste pantofi rosii in culoarea zmeurei.
    Si-am mai stat pe internet si v-am spus povestea asta! In plus si printesa mica va avea o rochie in culoarea zmeurei, stim din surse sigure!

  7. Eu mi-as dori o rochie culoarea capsunei din Activia.Sa fie cu bretele late ca o palma la gat sa fie rotunda,sa fie lunga nici prea larga dar nici mulata pe corp,la mijoc sa aibe o centura din material negru care sa fie legata pe o parte si lasata sa cada in jos,sa aibe un material vaporos ca matasa si sa asortez la ea o bolerica neagra 🙂 As dori sa o port la o cina romantica,cu sotul meu,de ziua indragostitilor 🙂 multumesc de concurs si cu ocazia asta ma bucur ca te vad si pe tine 🙂

  8. Savurand un Activia – Cereale integrale imi vine in minte rochia de vis…este de un bej curat, „proaspat”, luminos; dar nu orice fel de bej, ci un bej croit in dantela, o dantela fina demna de o printesa; rochia este lunga, usori in valuri, cu un detaliu deosebit din matase ori satin ce pune in valoare talia; bretelele finute, nu foarte late, ce se intalnesc intr-un X pe spatele norocoasei ce poarta bijuteria de rochie dau un plus acesteia si o eleganta deosebita.
    Fiecare din noi avem o rochie de vis ce ne pune in valoare; unele indraznesc sa o croiasca in propria minte, altele o transpun pe file albe de hartie pentru ca mai apoi sa se priveasca in oglinda si sa-si admire propria creatie. Indrazneste sa fiicreativa!

  9. Orice fata isi doreste
    O rochita ca-n poveste
    Si poarta, inca, din copilarie
    Imaginea rochiei ce va fi sa fie
    Tinuta pentru cununie.
    Adesea indraznesc sa schitez
    Si parca sa-mi imaginez
    Cum rochia preferata prinde viata,
    Pe coala ce o am in fata.
    Insa gandul repede-mi dispare
    Si se pierde undeva, in zare
    Iar coala o asez frumos
    Langa restul…in sertarul de jos.
    Eh, mai schitam eu cateva volane,
    Si poate si la poale cateva bastoane
    Dar a aparut consoarta…
    Eram concentrata si nu am auzit poarta
    Si presimt ca iar ma tachineaza
    Zicand ca vrabia rochii viseaza!
    …Si iar imi zboara gandul catre ea
    Si catre ziua-n care o voi purta.
    La culoare precum capsuna din Activia,
    Si-n talie prinsa parca in curea
    Cu bretele late ca de-o palma
    Prinse-ntr-o funda diafana,
    Iar lungimea midi si lejeritatea
    Imi intregesc personalitatea.

  10. Frumusica in rochia purpurie.

    Am inchis ochii si am simtit „gustul” unei rochii purpurii, de culoarea prunei coapte tinuta in palma la sfarsit de toamna. Ma vedeam invaluita in ea. Era o a doua piele…fina, frumoasa, stralucitoare. Incepea de la baza gatului, pe umerii tari, marcati de o linie fragila, aurie, se intindea suav ca o bucata de matase in vant pe pieptul tanar, ascutita parca intr-un „V” taios. Imi imbraca trupul pe talie si solduri de parca facea parte din mine, totul era atat de neted si perfect,incat miscarile mele si ale ei erau aceleasi. Cobora pe coapse, strans lipita de mine pana deasupra genunchiului, unde se termina brusc, linear, elegant. Am deschis ochii si mi-am vazut trupul imbracat in ea. Totul tipa a armonie: simplitate, eleganta,perfectiune, in totala ratiune cu liniile banale si comune ale corpului meu. Talia devenea subtire si atragatoare prin simpla fasie de material negru din jurul ei. Picioarele nu mai pareau nelalocul lor, iar forma sanilor se vedea subtil prin materialul fin.
    Omul si arta erau acum un tot.

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.