de -
0 127

Vineri, 10 martie 2017, ora 10.30, într-o atmosferă elegantă, într-una dintre sălile de epocă ale hotelului Grand Hotel Continental, a avut loc cea de a doua întâlnire Meltus Social Moms. Intalnirea a avut ca subiect principal de discuție gama de siropuri Meltus, bucuria de a fi mame și dinamica de a găsi mereu soluțiile cele mai bune pentru copii.

Subiectul principal? Cea mai des întâlnită afecțiune atât în viața copiilor, cât și în viața adulților: tusea.

de -
1 722

Am venit acasă zâmbitoare într-o miercuri și mi-am anunțat copiii că mergem în Afi să vedem Vaiana. Bella a început să țopăie prin casă, fericire mare, știa trailerul și abia aștepta să vadă filmul. Ba mai mult, știa care este faza cu prima prințesă polineziană. Toni, în schimb, nu a fost prea încântat, ba chiar a avut nevoie de ”încurajări” (a se citi corect mită sub formă de meniu mare cu nachos…) pe motiv că este ”un film pentru fete”.

Filmul a fost în format 3D, dublat, și, deși chiar nu sunt fan al filmelor dublate, am râs, ne-am întristat, ne-am bucurat și am trăit experiența de parcă am fi făcut parte din ea. Este necesar să menționez că, dintre noi trei, domnul ”este un film pentru fete” a fost cel mai încântat de experiență și a vorbit o săptămână întreagă despre Vaiana? Și asta pentru că filmul este plin de acțiune și faze care mai de care mai amuzante.

calatoreste-de-a-lungul-pacificului-alaturi-de-vaiana-beautybyjules-ro

Vaiana este despre o adolescentă îndrăzneață care pleacă într-o călătorie pe pe mare pentru a-l găsi pe semi-zeul Maui, alături de care trebuie să își salveze insula dar și oceanul întreg. Împreună, cei doi vor traversa oceanul într-o călătorie plină de acțiune, pe timpul căreia vor întâlni creaturi feroce și situații imposibile.  

Filmul „Vaiana” este distribuit de Forum Film România şi a avut premiera pe 25 noiembrie 2016, în format 2D & 3D, varianta dublată.

 „Vaiana este fiica în vârstă de 16 ani a conducătorului Motunui”, spune regizorul Ron Clements. „Este curajoasă, hotărâtă, miloasă şi foarte inteligentă. Are o atitudine de tipul «niciodată să nu spui niciodată» şi o conexiune extrem de profundă cu oceanul.” Iar regizorul John Musker adaugă: „E neliniştitor şi de neînţeles pentru ea de ce poporul ei nu merge dincolo de reciful care le înconjoară insula, cu atât mai mult cu cât ea a fost atrasă de ocean întreaga ei viaţă.”

calatoreste-de-a-lungul-pacificului-alaturi-de-vaiana-beautybyjules-ro-1

Povestea este inspirată în parte din istoriile orale ale oamenilor şi ale culturilor din Oceania, unde realizatorii filmului au călătorit pentru a învăţa cât mai multe cu putinţă. Vreme de secole, cei mai mari navigatori din lume au explorat cu măiestrie vastul Pacific, descoperind multe insule din Oceania. Dar apoi, cu aproximativ 3,000 de ani în urmă, aceste călătorii au încetat timp de un mileniu, şi deşi există nenumărate teorii de ce s-a întâmplat acest lucru, nimeni nu ştie cu exactitate motivele. „Nagivarea – găsirea drumului – reprezintă o parte extrem de importantă din cultura Pacificului. Polinezienii străvechi îşi croiau drum peste mări, găsind calea de la insulă la insulă, fără a folosi instrumente moderne, ci doar cunoştinţele pe care le aveau legate de natură, de stele, de valuri şi de curenţi”, spune Musker.

 

Vaiana este genul ăla de film pe care TREBUIE să îl vedeți. Pentru cei mici este o bucurie de film și o lecție importantă despre viață, cultură, legături și moștenire, despre curajul de a fi tu însuți și de a trece peste orice obstacole apar în călătoria ta. Vaiana este o altfel de prințesă, o altfel de războinică, o învingătoare, și cred cu tărie că ficele noastre trebuie să mai vadă și altfel de prințese. 

Filmul este regizat de echipa renumită formată din Ron Clements şi John Musker care au mai regizat şi „Mica Sirenă”, „Aladdin”, „Prinţesa şi Broscoiul”, şi produs de Osnat Shurer, care este cunoscut pentru „Lifted” şi „One Man Band”.

de -
0 517

În urmă cu două săptămâni am fost prezentă la cea de a doua ediție a Digital Parents Talks. Mi-a părut tare rău că nu am ajuns la prima ediție, mai ales că atunci au discutat despre comunități (subiect care mă interesează tare mult), așa că am făcut tot posibilul să nu ratez această ediție. Și bine am făcut.

Să vă explic în câteva cuvinte despre Digital Parents Talks. Este vorba despre un eveniment marca Parenting PR menit să crească și dezvolte comunitatea de bloggeri părinți. Partea cea mai interesată este că această creștere se întâmplă în offline și se întâmplă concret. Fiecare eveniment Digital Parents Talks are o temă anume și în cadrul acesteia sunt oferite informații valoroase de la experți în domeniu. Prezentarea lui Paul Olteanu, senior trainer și coach specializat în comunicare a fost extrem de interesantă și valoroasă, atât de interesantă încât sesiunea de întrebări pur și simplunu se mai termina.

de -
2 894

Că week end-ul acesta este maraton în București nu cred că este necesar să vă spun. Nici că s-au adunat alergători din toate colțurile lumii. Dar m-am gândit să vă povestesc cum trec atleții de performanță pe la punctele de hidratare….cu 40-50 de minute înainte restului alergătorilor. Mi s-a părut fantastic de fiecare dată.

Noi, eu și copiii mei, suntem prezenți de fiecare dată la maraton. În zilele în care nu alergăm suntem voluntari la punctele de hidratare. Și, ca să răspund la o întrebare care deja a început să mă cam enerveze, nu, nu îmi oblig copiii să facă asta, este o decizie pe care o iau singuri și sunt foarte mândră de ei.

de -
7 1007

Nu vă lăsați păcăliți de titlu, nu este un articol în care preamăresc o salată de fructe. Am ales acest titlu, nu pentru a vă induce în eroare, ci pentru că nu m-am decis despre ce să scriu astăzi. Și, ca de fiecare dată când nu mă pot hotărâ asupra unui singur lucru, aberez despre mai multe.

Deja v-am spus 23 de chestii despre mine, în general ce iubesc, de ce îmi este frică, la ce fel de filme cretine mă uit și așa mai departe. Astăzi vreau să vă spun câte ceva despre personalitatea mea și relația pe care o am cu copiii mei.

de -
13 1081

Știu că veți arunca cu pietre de data aceasta, dar mărturisirea de astăzi din #365  de lucruri despre mine este despre un film nu tocmai pentru oameni mari. Iubesc filmele Harry Potter și suntem la a treia vizionare consecutivă a seriei.

Spun “suntem” deoarece eu și copiii ne uitam cot la cot. Proiectăm filmul pe un perete, facem pop-corn, ne așezăm confortabil în pat și începem sesiunea de vizionare. Evident că ne uităm și la alte filme, avem o întreagă listă, dar Harry Potter este unul dintre puținele la care ne amuzăm la fel de tare și eu și ei.

de -
0 1147

Eu şi fetiţa mea în vârstă de 8 ani avem cele mai interesante şi captivante discuţii. Toate încep şi se termină cam la fel, ea întreabă, eu explic, ea întreabă iar şi iar până ce consideră ca a înţeles deplin şi rotund….şi apoi se plictiseşte şi schimbă subiectul fix în secunda în care eu ajung la punctul culminant şi îi explic ştiinţific de ce şurubul are nevoie ŞI DE piuliţă.

Nu-i nimic, imediat trece la un alt subiect şi repetă procedura. Oare aşa fac toţi copii? Sau doar ai mei vor să mă vadă cu creierii pisaţi mărunt, mărunt?

Zilele trecute am dezbătut împreună un subiect pe care eu îl cred demn de menţionat pe blog, şi anume banalul…da de unde vin copiii? Repet, are 8 ani, faze cu îi aduce barza…nu mai funcţionează de multă vreme.

Foarte mândră de mine, îi spun că fiecare copilaş vine din burtica mamei lui. Simplu ca bună ziua şi dau să trec la alt subiect de discuţie. Numai că fetiţa mea avea şi altele de întrebat, doar nu era să scap aşa de ieftin…

de -
0 1094

 

Dacă tot am spus că revin să vă povestesc despre experienţa noastră cu caiacul triacul pe Lacul Mogoşoia, la Acvamania, am zis să mă şi ţin de cuvânt. Doar am spus că mă fac om serios şi cu capul pe umeri, păi nu?

De ce mi s-a părut atât de mişto experienţa şi nu am vrut să trec prin ea în două trei propoziţii se datorează în primul şi în primul rând triacului. Ştiţi ce este un triac? Foooooarte pe scurt, triacul este un caiac de tip sit-on-top pentru trei persoane.

Ideal pentru când familia de trei vrea să se plimbe nestingherită pe lac. Familia, fie formată din mamă-tată-copil, fie, cum este şi în cazul meu, mamă-copil-copil, fie din orice altă combinaţie ştiţi voi, dar care să implice trei persoane.

de -
1 1206

V-am spus că mă întorc să văd care este treaba cu Şcoala Piraţilor, programul de vacanţă dezvoltat de către cei de la Acvamania. Şi cum nu vă puteam dezamăgi (sau rata cele câteva ore de linişte, fără copii), am onorat invitaţia Cristinei şi am purces către Mogoşoaia.

Şcoala Piraţilor începe la ora nouă fix, aşa că a trebuit să pornim devreme de acasă pentru a ajunge la timp. Bagajele le-am făcut de seara pentru a păcăli alarma să sune ceva mai tarziu. Nu sunt un mare fan al trezitului de dimineaţă, aşa că nu îmbrăţişez cu drag fenomenul. În geanta mea mare de plajă am pregătit două prosoape, papucii copiilor, crema SPF Nivea for Kids (despre care neapărat trebuie să vă povestesc până ce nu trece vara de tot), sticlele cu apă şi bandanele lor (copiii mei nu sunt prieteni cu pălării sau şepci de orice fel, baticele/bandanele fiind singurele pe care le agreează), costumele de baie şi câte un rând de haine de schimb (just in case).

de -
5 8859

Am scris rândurile de mai jos în urmă cu trei ani pentru fiul meu. Avea şase ani atunci, surioara lui doar cinci, iar eu luptam rămân în viaţă. După trei operaţii grele în decurs de câteva luni, am decis scriu pentru fiecare dintre copiii mei scrisori. Scrisori în care le povesteam întâmplări haioase şi momente speciale, în care le dădeam sfaturi sau pur şi simplu le povesteam despre mine. Voiam rămân vie în amintirea lor şi aveam nevoie ca ei ştie cât de mult i-am iubit, îi iubesc şi îi voi iubi pentru todeauna. Aceasta este una dintre scrisorile scrise atunci:

“Dragul meu copil,

Poate consideri că viaţa a fost nedreaptă cu noi, cu tine. Ştiu că îţi este greu să trăieşti doar alături de mine şi de sora ta. Ştiu că uneori te simţi inconfortabil într-o casă plină de femei. Băieţii au nevoie de îndrumarea unui tată, au nevoie de un model pe care să îl urmeze, au nevoie de un bărbat de la care să înveţe să conducă cu o mâna fermă şi o inimă blândă. Sper însă că fac o treabă destul de bună şi de una singură şi că nu vei avea reproşuri prea grele pentru mine când vei creşte.

Te-am iubit din prima secundă, te-am croşetat înlăuntrul meu cu dragoste şi cea mai fericită clipă din viaţa mea este clipa în care te-am strâns la piept. Te cresc cu drag, cu iubire cât cuprinde Universul şi pricepere…câtă pot, câtă am dobândit eu până acum.