de -
0 864

Persoanele ceva mai relaxate decât mine pleacă în vacanță cu un bagaj mare plin cu haine și cosmetice și o punguță mică-mică (în cazurile în carea aceasta există) în care aruncă câteva medicamente pentru durerile de cap. La mine, însă, lucrurile stau cu totul și cu totul diferit. Eu am un bagaj mic în care îmi arunc câteva haine pentru mine și copii și un bagaj mare-mare care conține trusa de prim ajutor.

Eu călătoresc cu copii și atunci este musai pregatită să fiu pregătită pentru orice situație. Nu mă pot trezi în vârf de munte sau în mijlocul mării fără cele necesare îngrijirii rănilor celor mici. Am prins o asemenea experiență încât cred că sunt la nivelul execuției unei apendicectomii cu un cuțit de bucătărie. Ce pot spune? Viața cu copii mici te poate învăța multe.

de -
2 1214

Mi-am organizat și reorganizat prioritățile de câteva ori în ultimul an și jumătate. Mă pun de câte ori pot pe primul loc, însă pe rând acord atenție celor ce-mi sunt dragi și-mi aduc bucurie în viață, dar și lucrurilor care mă fac să zâmbesc a împlinire. Să fii adult în societatea actuală se dovedește a fi de multe ori extrem de solicitant și mă amuză problemele pe care le consideram a fi reale în adolescență. Mi-e cam dor de vacanța de vară, da 🙂

Planurile mi-au fost date peste cap în mod repetat în ultimele 18 luni, a trebuit să fac compromisuri. Însă cum pe unele mi-este greu să le accept, a trebuit să găsesc soluții cât să nu mă simt vinovată în unele cazuri. Spre exemplu, munca mă face să stau destul de des plecată de acasă. Și cu doi căței care te iau drept nouă când ajungi să-i saluți, la finalul zilei, vinovăția atinge cote alarmante câteodată. Soluția? O cameră IP care să mă ajute să supraveghez evoluția prieteniei lor chiar și atunci când nu suntem acasă.

Organismul meu a tot dat semne că are nevoie să mă port ceva mai frumos cu el, dar am refuzat să ascult. Nu mai reușeam să mă concentrez, eram tot timpul obosită și stresată, nu mai reușeam să dau randament pe nici un plan, tot ce poate face organismul să îți spună să te oprești puțin. Până ce nu am ajuns din nou la o intervenție chirurgicală nici nu am vrut să aud de o îmbunătățire a stilului alimentar.

După operație însă, am ajuns să fiu mereu atentă la ce mănânc, ușor-ușor să fac mai multă mișcare, să bag la cuptor în loc să prăjesc, să pun miere în loc de zahăr și tot așa. Schimbări mici au făcut diferențe mari așa că am hotărât să merg pe drumul ăsta.

de -
6 1305

Timpul zboară. Și cu cât înaintezi în vârstă, cu atât ia avânt și zboară din ce în ce mai repede. M-a ajutat și infograficul de AICI să realizez asta, poate vă tentează și pe voi să-l parcurgeți. Deja o lună din vară s-a dus și eu nu știu când a trecut pe lângă mine. Mă încearcă un amalgam de sentimente, dar uitându-mă în urmă îmi dau seama că am trăit șocuri și surprize în ultimele 30 de zile mai mult decât în tot anul de până acum.

Mi-am anulat vacanța (prima în vreo 3 ani) și mi s-a furat telefonul, nu am reușit nici măcar să fim împreună la sărbătorirea a 10 ani de relație,  un fel de cireașa și decorul de pe brioșă, brioșa fiind totalitatea nebuniilor care au fost aruncate în calea noastră. Ne-am regrupat, ne-am suflecat mânecile și ne-am preluat îndatoririle de adulți. Mie mi-e dor de o vacanță de vară de două luni, fără responsabilități și fără griji. Hell, în momentul ăsta aș accepta 3 zile fără telefon și fără griji, absolut oriunde, doar să nu fiu nevoită să fac lucruri “pentru că trebuie”, fără obligații legate de acte și tot felul de “chestii de adulți”.

Însă avem un nou membru al familiei, un teckel cu păr scurt, Bonnie, un cățel pe care ni l-am dorit mult, ca și companion pentru Moira, cățelușa noastră de 10 ani. Ne doream să ieșim cu orice preț din București și s-a ivit ocazia unui drum de câteva zile la Timișoara. Adică locul unde puteam să găsim și un dachshund. Așa că am profitat de un business trip și ne-am îndeplinit și dorința. Iar Bonnie ne-a ajutat să ne reorganizăm momentan casa. Și se pare că ne ajută să ne reorganizăm și viața. Am aruncat saci și saci de lucruri inutile, lăsate în casă de-a lungul timpului cu ideea că voi avea vreodată nevoie de ele. Este absolut surprinzător câte lucruri faci pentru a feri un suflețel mic de accidente. Am fi amânat mișcarea asta la infinit, din lipsă de timp și chef, dacă era vorba doar de noi. A fost o adevărată desfășurare de forțe, 4 zile în care fiecare centimetru de casă nu a rămas nerăscolit, dar a meritat cu vârf și îndesat toate durerile de spate de după.

de -
0 966

Nu cred că există persoană care să nu își dorească în bucătărie o tablă neagră pe care să poate scrie orice îi vine în minte și sunt convinsă că mulți dintre voi chiar aveți una. Cât de comod este să îți notezi o întâlnire importantă sau un memo scurt de aducere aminte. Cât de drăguț este să lași iubitului dimineață un ”te iubesc” sau un ”e rândul tău să duci gunoiul”.

Eu am nevoie de asta în bucătăria mea măcar pentru a-i scrie balerinei ”nu te atinge de ciocolată”. Nu de alta, dar ciocolata este a mea... Și, până la urmă, ea are nevoie să fie slabă, nu eu.

de -
3 1273

Universul este aceasta chestie funny care vrea să vadă până unde poți merge. Te plângi că ai obosit? Lasă că te stoarce măria sa Universul până ce nu mai rămâne nimic din tine. Ți se pare că ai prea puțin? Lasă că îți ia Universul până ce nu mai rămâi cu nimic.

De trei săptămâni țin interviuri să angajez trei persoane. Și nu merge așa cum vă închipuiți voi, merge prost, foarte prost (m-am tot plâns de oameni neserioși).

de -
2 1131

Uneori, când sunt fix în mijlocul unei convorbiri, telefonul meu decide să își dea un restart. Sau să se închidă definitiv și irevocabil pentru cel puțin o oră. Un fel de demisie subită, sătul de abuzurile mele evidente.

Aparent, în serile în care el și laptop-urile mele au împărțit o priză, le-a explicat ce și cum și ce se întâmplă după astfel de pauze. Prin urmare, ambele mele laptop-uri au decedat. După cele trei zile tradiționale doar unul singur a revenit la viață, deși puțin șifonat, ce-i drept. Celălalt va ajunge fie la spital fie la morga, căci încă nu am decis dacă a murit-murit sau doar se află în comă profundă.

Revenind, sunt în urmă cu trei povești. M-am gândit să aduc o ofrandă de pace și să vă spun, în schimbul acestora, trei rețete. Trei rețete simple, așa cum îmi plac mie, și delicioase. Eu nu am timp de pierdut așa că prepar bunătățile astea cu efort minim și rezultat maxim.

Tabouleh – slata de pătrunjel cu bulgur (sau cous-cous)

Multă vreme nu am fost fan pătrunjel dar a fost suficient să gust salata asta o singură dată pentru a fi vrăjită pentru vecie.

Necesar: 5 legături pătrunjel (cel de la piață este delicios), 2 roșii potrivite, 2 linguri bulgur (sau cous-cous mărunt, se găsește la Mega, brand propriu), jumătate din semințele unei rodii, ulei de măsline, o lingură zeamă de lămâie, sos de rodie (eu am cumpărat tot de la Mega la sticluță de 250 ml).

Mod de preparare:

Bulgurul (sau cous-cous- ul) se fierbe 10 min, se scurge apa și se lasă la răcit. Ca alternativă raw, îl puteți pune la înmuiat 2 ore, eu sunt mereu pe fugă așa că prefer să îl fierb. Pătrunjelul se toacă mărunt (după ce a fost spălat bine în prealabil) cu tot cu codițe. Roșiile se toacă cubulețe micuțe. Se amestecă toate, se adaugă ulei, sare (după gust), zeamă de lămâie, sâmburii și sosul de rodie. Și gata 🙂

365-retete delicioase beautybyjules.ro

Salata 5 + Halloumi 

Salata asta, sunt aproape sigură,  este o invenție proprie. Am combinat ingrediente până mi-a ieșit salata asta de care am fost foarte mulțumită și va face parte dintre rețetele mele favorite întru vecie.

Necesar:

200 grame de rucola, 2 roșii potrivite, 100 grame ciuperci proaspete, 100 grame de țelină, 150 grame de struguri, brânză halloumi, ulei de măsline, zeamă de lămâie.

Mod de preparare:

Rucola se spală bine și se pune în bol. Roșiile se taie așa cum vă plac mai mult, la fel și ciupercile. Țelina se dă prin răzătoarea mare. Boabele de struguri se taie în două dacă sunt prea mari. Brânza halloumi se taie cubulețe și se pune în tigaie, fără ulei, circa 5 minute, cât să se facă bine pe toate părțile. Se amestecă toate ingredientele, se adaugă ulei de măsline și zeama de lămâie. Super simplu, nu? V-am spus că știu doar rețete simple.

#365 - Rețete delicioase beautybyjules.ro 1

Budincă de chia cu lapte de cocos și fructe

Eu am descoperit chestia asta incredibil de bună în momentul în care cei de la Solaris mi-au trimis acasă o punguță în care se aflau și aceste semințe. Nu am știut la ce se folosesc așa că am căutat pe net rețete. Am găsit budinca, am încercat mai multe combinații de rețete și am rămas fidelă acesteia, care îmi place super mult.

Necesar:

35-40 grame de semințe de chia (cam patru linguri), 200 ml lapte de cocos, fructe (eu prefer cu kiwi sau căpșune, dar merge practic cu orice fruct vă place vouă).

Mod de preparare:

Se pun semințele de chia într-un bol sau într-un pahar mare, se adaugă laptele și se amestecă continuu un minut-două. Se adaugă fructele tăiate cubulețe mici și se lasă 10-15 minute să se umfle semințele. Se mai poate amesteca din când în când. Asta este tot, semințele se umflă și amestecul devine de consistența unei budinci. Gustul este delicios. Se poate face cu orice fel de lapte vegan, dar eu îl prefer pe cel de cocos. Mai puteți adăuga și semințe de in, dacă vă plac, se combină extrem de bine cu chia.

Gata, astea au fost rețetele de astăzi și le aștept și pe ale voastre în comentarii 🙂 Singura condiție este să fie rețete simple, căci eu chiar nu am timp de complicat :)))

pe curând,

Raluca

sursa foto tabbouleh aici

de -
1 1048

Astăzi, când mă gândeam la ce voi scrie despre mine, aveam alte idei. Mă gândeam la ceva pozitiv și drăguț de împărtășit cu voi, dar, ținând cont de faptul că este cea mai aglomerată și plină de stres perioadă din ultimii…hai să spun…20 de ani, cred că despre asta aș vrea să vorbesc. Mă simt ca la psiholog 🙂

Am început un job nou despre care am promis că vă povestesc, și, în stilul meu clasic deja, nu am făcut-o. Ideea de bază este că îmi place foarte mult job-ul ăsta, îmi place mult persoana pentru care lucrez și cu care sunt prietenă de mai mulți ani, îmi plac responsabilitățile și, cel mai tare, îmi place că odată cu jobul cresc și eu și învăț multe. Daaaaaar, nivelul de stres a ajuns la cote maxim. De la nivelul 10 (indus de către copii) a ajuns la 9000. 

de -
2 1009

V-am spus că port ochelari de vedere? Nu v-am spus?! Ei bine… Port! Nu pot spune că mă bucur că o fac, dar, dacă am chef să văd, like…orice pe lumea asta, trebuie. Mai ales când stau la calculator. Am astigmatism miopic, ceea ce înseamnă că, nu doar că am probleme cu văzul în depărtare, dar nici cel în apropiere nu este punctul meu forte. Mai exact, deformez obiectele din jurul meu, deformez proporțiile și nu văd clar conturul lucrurilor. Asta explică și motivul pentru care am avut o relație cu fostul meu soț.

de -
2 1474

Evident că am făcut o nouă obsesie, de data asta pentru melodia Acele a celor de la Carla’s Dreams. Nu știu cum se face că am pe rând câte o obsesie nouă și de fiecare dată este câte o piesă a moldovenilor. Când au cântat la A’List Party am fost în primul rând, am rămas fără voce și am făcut selfie cu ei.

De fapt, dacă e să o spun pe aia dreaptă, am făcut selfie cu niște tipi pictați care puteau să fie și nea Gigi care vinde flori la colțul școlii, că nu am de unde să știu. Cu singurul amendament că nea Gigi ăsta pictat pe față face un super mega show și o voce de nu se poate. Și că live melodiile sunt muuuuuuuult mai bune.

Și, revenind la ce obsesie am acum, melodia asta nouă a lor este foarte mișto. Nu sunt sigură că înțeleg ce au vrut să spună o înțeleg pe deplin, dar tare mult îmi place cum sună ”arzând te-ai ars de ‘naltul de băiat”. Cine mai face, domnule, versuri așa de mișto? 

Așadar am o obsesie pentru această melodie pe care am ascultat-o de unșpemii de ori. Am rămas de câteva ori fără baterie la telefon, mi-am rupt netul în două, am coborât 3 stații mai târziu, m-am rătăcit, am uitat să cumpăr mâncare pentru pachețelul copiilor (m-am întors și am cumpărat, nu am lăsat copiii nemâncați la școală), am uitat să îmi înnoiesc abonamentul și am uitat să mănânc (asta îmi place și ar trebui să o fac mai des) ascultând pe repeat melodia asta. 

Am trecut de la Te Rog la Aripile la Acele în doar 3 luni? Dap, obsesie curată. Și pot să spun cu mâna pe inimă că nu vreau să mă vindec. Așa că vreau să îmi spuneți și voi despre obsesiile voastre muzicale.

Și drept încheiere aș vrea să vă spun că ”acele tale/îmi fac tatoo sub piele/îmi schimbă sângele-n vene/și-aș vrea să-nbătrânim în doi” (cu linia melodică, evident).

pe curând.

Raluca

de -
2 922

Am avut o zi deosebit de interesantă astăzi. De luni dimineață plâng și strig în gura mare că duminică vreau să dorm până târziu. Tot orașul știa, sunt convinsă, că eu duminică voi dormi cel puțin până la ora 11:00. Și asta pentru că de cel puțin două săptămâni sunt moartă de somn.

În jur de 9:30 a.m. primesc următorul mesaj ”neața, să dai un semn când te trezești”. O sun înapoi să văd care este faza și foarte surprinsă mă întreabă cum de nu dorm. Pentru că m-am trezit de la 7:00 astăzi, duminica, duminica în care am jurat că voi dormi până la prânz. Nu vă imaginați că nu am avut somn. Sau că sunt bolnavă. Sau că ai mei copiii din dotare nu aveau somn… Nicidecum, eu duminica aveam treabă de făcut. De la 7:00 dimineața.

de -
2 948

Că week end-ul acesta este maraton în București nu cred că este necesar să vă spun. Nici că s-au adunat alergători din toate colțurile lumii. Dar m-am gândit să vă povestesc cum trec atleții de performanță pe la punctele de hidratare….cu 40-50 de minute înainte restului alergătorilor. Mi s-a părut fantastic de fiecare dată.

Noi, eu și copiii mei, suntem prezenți de fiecare dată la maraton. În zilele în care nu alergăm suntem voluntari la punctele de hidratare. Și, ca să răspund la o întrebare care deja a început să mă cam enerveze, nu, nu îmi oblig copiii să facă asta, este o decizie pe care o iau singuri și sunt foarte mândră de ei.

de -
1 953

Nu am avut nici un dubiu asupra ce voi scrie astăzi în #365despremine. Nici un dubiu, vă spun. Nu știu dacă voi ați observat dar astăzi a fost vineri 13. În Universul meu, când este vineri 13, lumea se răstoarnă și chestii ciudate încep să se petreacă. Fie chestii ciudate fie doar ghinioane…oricum ai vrea să le spui…vineri 13 sigur nu trece neobservată.

de -
3 918

V-am povestit aici că ieri a fost ziua de naștere a fetiței mele. A m sărbătorit ieri nouă ani de fericire deplină, și chiar nu exagerez. Mi-a adus atât de multă bucurie acest copil încât este imposibil de măsurat și încă și mai greu de atât de răsplătit. Nimic nu îmi pare prea greu, când vine vorba despre copiii mei, și dau TOTUL cu dragoste și fără urmă de regret.

de -
5 1327

Astazi, 11 mai, este ziua de naștere a fetiței mele. A implinit nouă ani, cei mai frumoși nouă ani din viața mea. Este cea mai minunată, fragilă, puternică, isteață, cuminte, calmă, iute, frumoasă, prietenoasă, dulce, bună fetiță din întreg Universul. Și o iubesc cu toată ființa mea.

Pentru că în fiecare an îi sărbătoresc ziua de naștere într-un mod inedit (anul trecut i-am organizat o petrecere în pijamale), anul acesta i-am organizat o petrecere surpiză. Prima petrecere surpriză din viața ei.

de -
1 734

Astăzi, după ce a văzut articolul de aseara, Iuliana mi-a scris: “Văd că ai scris aseară…Mazel Tov!”. Cred că a văzut-o ca pe o minune așa că m-am gândit să scriu și astăzi deși sunt extrem de obosită, m-am trezit pe la 6 fără după patru ore de somn.

Am un fel de a fi să spunem…ceva mai deosebit. După ce am muncit zi lumină, iar toată după-amiaza mi-a fost ocupată de cursurile copiilor, seara am ajuns acasă și m-am gândit că nu ar srica să fac niște sărățele. Nu de alta, dar am o rețetă simplă și până la urmă chiar nu văd rostul somnului.

Așa că sărățele am frământat și copt. Sunt delicoase, sunt convinsă că îngrașă dar le-am mâncat pe toate le-am făcut pentru copii. Nu am mai apucat să le fac poze, se băteau lupii la gurile noastre. Copiii abia aveau loc de mine deasupra platoului cu sărățele aburinde.

Zic să vă dau și vouă rețeta, că poate nici vouă nu vă place somnul. Sau poate că vă place să mâncați sărățele. Mega simplă (de aia le-am și făcut, nu de gospodină ce sunt).

Necesar:

  • 200 gr unt
  • 200 gr brânză telemea
  • 200 gr făină (eu merg pe integrală și este super)
  • chimen, mac sau ce vă mai place
  • 1 ou

Mod de preparare:

  • Se amestecă toate cele de mai sus. Eu am ras untul și brânza pentru a frământa mai ușor. După ce aluatul devine consistent și nelipicios se pune două ore în frigider.
  • Se întinde foaie nici foarte subțire dar nici prea groasă, se taie în formele preferate (mie ămi plac batoane subțiri și lungi), se ung cu ou bătut și se presară chimen, mac sau ce vă mai place vouă.
  • Se coc și când sunt gata se lasă la răcit.

Super simplu, v-am spus. Și delicios. Mie mi-au ieșit două tăvi și nu am mai văzut copii așa de fericiți. Sunt bune reci dar noi nu am mai apucat minunea, așa că am mâncat sărățele calde spre fierbinți.

Dacă aveți rețete faine și simplu de făcut (că eu sunt cam leneșă) le aștept în comentarii. V-am spus că și luna asta am un premiu special pentru voi? Dacă nu am apucat, o fac acum 🙂

noapte bună,

Raluca

sursa foto