Les Miserables – Un film pentru fanii lui Victor Hugo

21
1860

Îmi place să citesc, nu cred că este o noutate. Și în adolescență am devorat bună parte din biblioteca părinților mei, în mare parte formată din autori francezi. Nu puteam rata tocmai Mizerabilii, nu?

A fost prima carte care m-a făcut să plâng în hohote. Și pentru asta va avea mereu un loc special în inima mea. Jean Valjean va rămâne unul dintre personajele acelea care nu au cum să se șteargă din memorie. Dar nu despre carte vreau să vă povestesc acum, poate ați citit-o și voi. (Dacă nu ați făcut-o deja, e cazul să o puneți pe lista de lectură, e clasică!)

Sunt încă în verva vizionării filmului în avanpremieră, dar mă mănâncă degetele să scriu. Știam că este un musical, știam că actorii nu au fost dublați, mă așteptam să fie lung, pentru că nu ai cum să treci peste momentele importante din firul epic. Eram pregătită pentru o seară emoționantă, dar am primit mai mult decât mă așteptam.

Povestea o știam deja, așa că am putut să mă concentrez pe o mulțime de detalii. Decorurile au fost perfecte pentru a ilustra starea în care clasa de jos se afla post-revoluție. Într-un singur cuvânt – mizerie. Fiecare cadru este gândit cu mare atenție și micile detalii fac diferența – de la steagul (un catarg, mai exact) pe care Jean Valjean este pus să-l ridice la începutul filmului, cu o scenă ce face trimitere la drumul Golgotei și până la simbolurile introduse în solo-urile lui Javert, regizorii și-au dat silința să transmită o serie de emoții și să inducă subtil stările interioare ale personajelor.

Anne Hathaway, care a stârnit o adevărată controversă slăbind vreo 13 kg pentru rol, joacă o Fantine atât de credibilă încât te lasă mut. Cel puțin soțul meu (care nu e fan musicaluri, da?) a rămas șocat de reprezentația ei din film. Pe mine m-a impresionat Russel Crowe în rolul lui Javert. Da, Hugh Jackman merită Globul de aur pentru rolul din Mizerabilii, însă Crowe mi-a arătat o față a lui Javert pe care nu o văzusem în carte, am înțeles mai bine încrâncenarea lui de a-l prinde pe Valjean. Sasha Baron Cohen și Helena Bonham Carter interpretează roluri în esență negative, dar cu un umor care le este caracteristic. Iar pe Samantha Barks (Eponine) mi-aș dori să o revăd pe marile ecrane. Pentru un prim rol într-o peliculă importantă, s-a descurcat mai mult decât admirabil.

Povestea în sine este foarte complexă, urmărind mai multe fire epice, care se întretaie. Întregul film îți creează impresia de reprezentație ținută pe o scenă deschisă și la final aproape că nu te poți abține să nu aplauzi. Cumva te-aștepți să se tragă cortina și din spatele ei să apară pe rând actorii, veniți să-și primească ovațiile.

Mizerabilii face parte din filmele care îți îmbunătățesc percepția asupra unei cărți, îți oferă o imagine ceva mai clară. Cel puțin în cazul meu așa a fost. Am văzut un joc actoricesc bun, într-un cadru creat conform specificațiilor imaginate de Victor Hugo, iar prestația vocală este la un nivel peste așteptări.

Nu este un film pentru toată lumea, fiind un musical pe care mulți s-ar putea să-l găsească prea lung (aproape 3 ore) și plictisitor. Nu cred că există mai mult de 5 replici recitate pe întreaga durată a filmului. Dacă Mizerabilii a fost una dintre cărțile pe care v-a făcut plăcere s-o citiți, atunci Les Miserables va fi o plăcere de urmărit.

Ați fost impresionați de prestația lui Susan Boyle la „Britan’s got talent”? Pregătiți-vă să fiți dați pe spate de Anne Hathaway cu I dreamed a dream. Eu o să revăd și solo-urile lui Javert, pentru că lupta lui interioară între datorie și umanitate mă fascinează.

Fun Fact – Asta ca să nu aflați de la alții 🙂 Am plâns la film. De mai multe ori chiar 🙂

Dacă vreți să vedeți Les Miserables, în cinema-uri va rula începând cu 25 ianuarie. Invitația la film a venit din partea RoImage, cărora le mulțumesc că mi-au oferit o seară de marți memorabilă.

Mi-ar plăcea să știu ce părere aveți despre ecranizările cărților, care par să fie din ce în ce mai dese în ultima perioadă. Aveți vreun film care v-a convins să citiți cartea? Care este filmul – ecranizare după o carte care v-a impresionat cel mai mult până acum?

21 COMENTARII

  1. Mi-am propus sa merg la Mizerabilii, ma bucur ca aud doar referinte bune!
    Am fost la Anna Karenina si ai dreptate, daca ai citit cartea inainte sa vezi filmul, esti mult mai atent la detalii, savurezi altfel, poti sa te concentrezi si sa ai un control asupra intregii „reprezentatii”. O experienta care te surprinde altfel, mi-a placut foarte mult, so…ecranizarea cartilor rules!

    • Nu ai cum să fii dezamăgită dacă ai citit cartea, din punctul meu de vedere. Actorii sunt foarte buni, detaliile chiar foarte bine gândite, per total o experiență foarte-foarte faină.
      Soțul meu nu a citit cartea, nu e fan musicaluri, dar cum a ajuns acasă a început să caute interviuri cu actorii, detalii despre film. L-a dat pe spate Anne Hathaway, la propriu.

  2. Am vazut „The Help” si mi-am cumparat cartea a doua zi, cartea mai buna. Acelasi caz cu „Life of Pi”, seria „Milenium” si „One day”. Cam de fiecare data cartea a depasit filmul.

    • O să-mi pun alarmă pe telefon pentru „The Help”, mi-a scăpat până acum.
      Singura carte care nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor a fost „Parfum”. Filmul a avut câteva referiri la o posibilă afecțiune, care în carte nu se regăsesc. Și eu, care căutam speranța, am rămas cu buza umflată…Boo-hoo

  3. Ok, deci e clar ca trb sa am mai multa rabdare… Il iubesc pe Victor Hugo, Mizarabilli e una dintre cartile mele preferate, imi plac musical-urile foarte mult, dar ei bine, la asta n-am rezistat decat 7minute 😐 Mi s-a parut ca a stricat tot… nu stiu… dar de la imaginea pe care am avut-o pana acum in minte pana la ce s-a ajuns, s-a strabatut cale lunga si nu mai mi s-a parut la fel de impresionant… E clar, o s-o iau de la capat intr-una din zile…

    • Dacă ți-a plăcut cartea și-ți plac și musicalurile, s-ar putea să nu fie neapărat o chestie de răbdare, cât de stare 🙂 Eu căutam relaxare aseară, în primul rând, eram pregătită să vărs ceva lacrimi și nu prea aveam așteptări.
      Imaginea generală despre musical-uri este că sunt filme ușurele, în general amuzante, care au ca scop doar să te binedispună. Mizerabilii nu este un astfel de caz, este o dramă până la urmă. Poate eu am avut noroc cu faptul că imaginea pe care o aveam eu formată a corespuns, cel puțin pe decoruri și stare generală. Și caut mereu să înțeleg de ce cei din spatele unui astfel de film au ales anumite variante.
      Ca și idee, mi-a luat 3 încercări să pot citi „Concert din muzică de Bach” și să pot înțelege stilul de scriere și mai ales personajele. Dar a trebuit să fac un efort să privesc starea societății în momentul în care a fost scrisă cartea, să-mi dau seama de ce a ales Hortensia Papadat-Bengescu astfel de personaje, de la care aparent nu ai nimic de învățat.
      Să-mi spui dacă reușești până la urmă să vezi tot filmul și ce impresie îți lasă la final. Dacă nu reușești, asta e, înseamnă că pur și simplu nu este genul tău 🙂

    • Chiar mă gândeam dacă nu ar fi o idee bună să pună o pauză de 10 minute pe la jumătate. Știu că experimentau cu ideea asta pe undeva, la un moment dat. Dar pe mine m-a ținut în priză permanent acțiunea, nu m-am plictisit. 🙂

  4. O , nuuuu! Aest film este pe lista mea si urmeaza sa-l vad zilele acestea..se pare ca o sa am iar o noapte de bocet :-D. Tocmai ce-am vazut The impossible. Ma bucur totusi ca mai apar filme faine care ne trezesc emotii puternice , iar ecranizarile cartilor preferate sunt un deliciu ptr mine ! Si, imi plac musicalurile ! Life of Pi m- a impresinat si nici nu-mi imaginez ce faina tre sa fie cartea..sper sa-mi cada in mana intr-o zi … Si daca , iti recomand sa vezi si Django unchained – Tarantino e unic 🙂

    • Am văzut Django deja de 2 ori 🙂 Cred că Tarantino aștepta să facă o variantă de „spaghetti western” din copilărie. M-au amuzat teribil și interviurile cu actorii, cel puțin Samuel L. Jackson e genial când este întrebat dacă este deranjat de „cuvântul cu n” :)) Încă nu am văzut Life of Pi, e pe listă.

  5. abia astept sa termin sesiunea pt. a merge la cinema! Am citit numai cuvinte de bine despre filmul aceasta si tare as vrea sa vad interpretarea cartii in secolul 21 🙂 Din descrierea ta se anunta a fi un film interesant ,care nu trebuie ratat!

  6. Cred ca m-ai convins. Pai film si carte dupa,hmmm, nu prea-mi amintesc. Aaaa, poate „Pe aripile vantului” care era difuzat atat de des si eu nu citisem cartea inca. Am reusit pana la urma. :)) Diferente sunt. Cand citesti cartea prima, ai in minte un tablou personal, facut de tine prin propriile ganduri, trairi. Cand urmeaza filmul, fiecare este …dezamagit sau incantat. In functie de el dar desigur si de ecranizare.
    Uite mie mi s-a parut diferenta in „La rascruce de vanturi”. Am citit cartea de mai multe ori. Eram topita dupa ea la vremea aia. Cand am vazut filmul insa nu m-a impresionat, desi actorii sunt frumosi. Dar…asa am perceput eu lucrurile, parca nici actiunea nu se potrivea intocmai cu actiunea din carte.

    • Uite încă o carte pe care am ratat-o, nu am apucat să o citesc încă. Rușine mie! Dar filmul l-am văzut de peste 7 ori până acum și l-aș revedea oricând. Aștept anul ăsta cu sufletul la gură o ecranizare după „Jocul lui Ender”, sper din tot sufletul să nu mă dezamăgească ecranizarea, deși am îndoielile mele legat de vârsta personajelor. Inițial trebuia să fie animație, ceea ce în mintea mea cred că ar fi fost o idee mai bună. Dar, vedem, aștept să fiu surprinsă 🙂
      Cred că dezamăgire/încântare vin și din așteptări. Eu una prefer să îmi domolesc așteptările 🙂

  7. Am uitat sa spun de „Atlasul norilor” care a durat tot 3 ore la cinema. Si tare mi-a placut, as citi cartea. Se desfasoara pe mai multe planuri(poate l-ai vazut), mi s-a parut fascinanta povestea, dupa aia si decorul, distributia. Mi s-a parut complex, cu multe esente despre viata.

    • Am luat cartea în engleză săptămâna trecută. Un motiv în plus să scap mai repede de sesiune. Foarte fain mi s-a părut filmul, ador poveștile care se întretaie.

  8. Buna…am vizionat si eu in week end transpunerea in musical a celebrului roman care ma impresioneaza de fiecare data cand il citesc(imi place sa recitesc romanele care mi-au placut…si le recitesc de obicei in diverse momente ale vietii…si cu diverse stari sufletesti si astfel gasesc de fiecare data altceva in romanele respective).La inceput am fost tare reticenta numai la ideea de musical a „Mizerabililor”.Mintea mea nu putea concepe ca un roman dramatic,chiar tragic sa fie transpus in musical.Insa….trebuie sa recunosc ca m-a impresionat enorm.Am vazut la viata mea citeva transpuneri pe ecran ale romanului cu Jean Gabin,Liam Neeson,Richard Jordan,Gerard Depardieu in rolul lui Jean Valjean…iata-l si pe Hugh Jackman in celebrul rol.M-au impresionat profund toti actorii din transpunerea actuala….Chiar nu ma asteptam sa fie atit de bine facut.Muzica transpune foarte bine drama si tragismul fiecarei scene.Un bravo regizorului si actorilor.Si inca ceva…nu ma asteptam sa plang la un musical….Asta da film!!!!…Si sunt de acord cu Jules…filmul nu e pentru oricine:)…vizionare placuta!

    • Da, sunt de lăudat că au reușit să cânte live. Am înțeles că Anne Hathaway a filmat în 8 ore scena care m-a impresionat cel mai mult. Mă așteptam să fi durat mai mult 🙂 Vocile nu au fost înregistrate în studio, totul este…live, ceea ce dă filmului exact emoția unei reprezentații la scenă deschisă. Au știut ei regizorii cum să facă filmul ăsta memorabil.

Comentează și tu! Spune-ți părerea.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.