Ce am învățat în urma Make-up Fest

4
1111

Dacă sunteți cumva în urmă cu știrile, în weekend-ul 9-10 noiembrie a avut loc în București, la Sala Dalles, prima ediție Make-up Fest. Un festival dedicat în totalitate machiajului și profesioniștilor din domeniu.

E nevoie de o astfel de manifestare în România, pentru că văd prea multe persoane care nu iau meseria asta în serios. E mai mult un hobby, e privită superficial și ca o activitate aproape neserioasă.

Nu mă consider și nu cred că voi ajunge vreodată make-up artist. Sunt mai degrabă make-up afficionado, o persoană care recunoaște meritele unui machiaj bine executat și încrederea pe care o poate oferi oricui. Recunosc, îmi place să aflu noile tendințe, să încerc să le adaptez mie și personalității mele și să transmit mai departe ceea ce învăț eu. Dar ca să ajung la nivelul celor pe care îi admir ar trebui să-mi iau cel puțin un an de pauză, în care să respir make-up prin toți porii.

Sursă

M-au marcat câteva dintre discursurile, prezentările și demonstrațiile desfășurate pe scenă. Maria Păuna sunt convinsă că a “speriat” multe persoane, cu discursul său motivațional. Nu fac excepție, dar analizând ceea ce a spus înțeleg despre ce e vorba. Dacă vrei să reușești în meseria asta ai nevoie de disciplină și determinare. Desigur, talentul joacă și el un rol important, dar trebuie să vrei cu adevărat să reușești, trebuie să înțelegi că fără studiu continuu și muncă nu vei ajunge unde îți dorești. Până și talentul trebuie exersat și cultivat.

Alexandru Abagiu mi-a demonstrat încă o dată că este o meserie a perfecționismului. M-a amuzat când efectiv le-a tras de gene și a testat aplicațiile modelelor make-up artiștilor  înscriși la concursurile The New Talent, dar mi-a arătat câtă atenție dă acestor detalii, aparent nesemnificative. Munca unui make-up artist, oricât de efemeră creația, este imortalizată prin poze și filmări. Iar la nivelul de redare al detaliilor pe care tehnologia o oferă azi fiecare geană contează, fiecare grăunte de machiaj.

Sunt efectiv fascinată de Alexandru Abagiu, deși sunt o admiratoare a muncii sale de vreo 15 ani. Având ocazia să-l întâlnesc și observând nivelul de informații pe care îl deține m-am simțit de-a dreptul umilită de puținul pe care îl cunosc eu. Încearcă permanent produse noi, este la curent cu absolut tot ce se întâmplă sau s-a întâmplat în industrie, și nu vorbim doar de prezent. Și de asta mi-am dat seama întâlnindu-l o dată la seminarul Școlii de Beauty Blogging și observându-l în cadrul festivalului de machiaj. Chapeau bas!

Machiajul este artă, chiar dacă pânza este pielea umană. Mirela Vescan a demonstrat-o pe scenă, reușind împreună cu echipa sa să recreeze o frântură din ceea ce se întamplă în culisele show-urilor de modă. Și oricât de mult ar crede cineva că structura trăsăturilor umane îngrădește creativitatea, e loc mereu pentru altceva.

Avem până acum disciplină, determinare, perfecționism și creativitate. Să nu subestimăm talentul. Răzvan Dumitru din echipa Inglot, cel care a încheiat demonstrațiile pe scenă, am aflat că este pictor. Oricât de ciudată vi s-ar părea trecerea dintre domenii, este una de fapt foarte naturală, demonstrată încă de acum 18 ani și de Alexandru Abagiu. E o provocare mult mai mare să evidențiezi trăsături prin machiaj decât să pictezi, sunt convinsă.

Așa că iată, oricât de superficial vi se pare machiajul și oricât de ușor ați crede că este să reușești în lumea asta cu o trusă de pensule și-o paletă de culori, mai gândiți-vă o dată. România are încă multe de învățat în industria asta de beauty & fashion, dar avem suficiente exemple că se poate. Cu multă muncă, cu dăruire, pasiune, talent și o disciplină de fier.

Sursă

În articolele pe care le-am scris la finalul fiecărei zi (Day 1 & Day 2) am încercat să acopăr ceea ce am văzut, mai mult ca un reporter decât ca un blogger.  Am lăsat impresiile finale pentru momentul în care căsuța de email m-ar fi anunțat că am primit poze oficiale. Încă n-am primit….

Prima ediție Make-up Fest a reușit, din punctul meu de vedere, să aducă în atenție nume importante din industria de beauty românească și să demonstreze că avem potențial. Ce facem mai departe cu el e cea mai importantă întrebare. Prezentările și demonstrațiile pe scenă au tras puțin cortina și au arătat măcar frânturi din viața reală a unui make-up artist. Pe partea de organizare mai e de lucru. Sala Dalles nu a reușit să ofere cu adevărat spațiul necesar pentru o astfel de manifestare. Scena ar fi fost mai atrăgătoare pentru mulți dacă ar fi avut scaune în care să se poată așeza pe parcursul demonstrațiilor. Nu vreau să par o fetiță mofturoasă, dar două zile de stat în picioare, de dimineața până seara, m-au cam obosit și nu a fost chiar un privilegiu să fiu beauty blogger oficial.

Partea expozițională nu s-a îndepărtat cu mult de alte târguri de cosmetice, cu singura deosebire că accentul s-a pus pe machiaj. Încă o dată spațiul relativ mic cred că și-a spus cuvântul, sunt o mulțime de alte branduri profesionale pe piața nostră care și-ar fi găsit locul în atenția profesioniștilor industriei.

Suntem departe de IMATS (The International Makeup Artist Trade Show), care se ține de 6 ori într-un an, la Los Angeles, New York, Londra, Vancouver, Sydney și Toronto, dar nu cred că ar fi corect să comparăm evenimentele. În 16 ani de desfășurare organizatorii IMATS au învățat multe, au ajuns la șase astfel de ediții pe an, în diverse orașe ale lumii. Să sperăm că ediția 2014 va fi mai bine organizată și că eventualele dezamăgiri nu vor fi o piedică în dezvoltarea unei tradiții.

Mi-aș dori ca pe viitor să nu mai observ zâmbete malițioase când spun că-s blogger de beauty și să mi se pună eticheta de “superficială” doar pentru că-mi place să trăiesc într-o lume mai colorată și mai parfumată. Lumea asta are și ea specialiști și profesioniști. Și asta pentru că e nevoie de ei.

4 COMMENTS

  1. Finalul a fost genial :))
    Am ras cu pofta, apoi am zambit amar… chiar cred ca asa e, din pacate.
    Dar cred ca din cauza ca exista din ce in ce mai mukte bloguri de beauty foarte profi, poate ceva o sa se schimbe.
    Te pup si o duminica frumoasa.

    • Hai să nu mai fim triste, că până la urmă e ceva ce ne place și ne asumăm faptul că facem ceea ce ne dorim 🙂 Sunt convinsă că sunt și femei inginer pe care nu le iau prea mulți în serios. Am cunoscut și o femeie sudor la viața mea, care era privită la început ciudat în echipă, dar și-a câștigat respectul bărbaților, pentru că știa ce face.

      Ideea e că nu trebuie să așteptăm să schimbe alții ceva. Ci chiar noi să facem asta. Tot circulă citate pe Facebook și e greu să mai identifici autorul, dar unul sună cam așa: “Fii schimbarea pe care o vrei în lume”. Nimic mai adevărat.

  2. Ma bucur ca articolul meu a fost un impuls de a nu mai cosmetiza lucrurile si de a le povesti asa cum au fost de fapt.Chiar ma intrebam daca am fost la acelasi eveniment :))

    Si de ce sa nu recunosc, imi place sa observ ca, din nou, sunt cea care da tonul 🙂

    • Ioana, faptul că vedem lucrurile diferit nu înseamnă cosmetizare. Make-up Fest este în sine o inițiativă lăudabilă și de care era și este nevoie. Articolul ăsta este scris de marți, în așteptarea unui comunicat post-eveniment și a unor fotografii oficiale. Prefer și voi prefera tot timpul să văd și să iau lucrurile bune din absolut orice văd în jurul meu, faptul că nu îmi place să fac trash-down nu înseamnă că nu văd ce nu e în regulă, doar că îmi ofer feedback-ul chiar acolo unde știu că are cel mai mare impact, celor implicați în organizare. Și am făcut-o deja, prin email.

      Nu vreau să interpretezi, dar eu de vineri și până azi de dimineață nu am stat în online, am fost la plantat în Comana. M-ai făcut curioasă și am citit acum și articolul tău. Pentru mine nu are așa de mare importanță faptul că nu am avut acces la masterclass-uri, de exemplu. Consider că nu am încă aptitudinile necesare pentru a asimila corespunzător informația prezentată și deci locul meu nu era acolo. Pentru mine blogging-ul nu este o competiție.

Comentează și tu! Spune-ți părerea.